La un deceniu după înlocuirea dagherotipului cu procedeul,,negativ-pozitiv'' al lui Fox Talbot, la mijlocul anilor 1840, un fotograf german inventa tehnica de retuş a negativelor. Cele două versiuni ale sale la acelaşi portret, una retuşată, cealaltă nu, stupefiază mulţimea venită la Expoziţia Universală de la Paris din 1855. Vestea (news-ul!sic!) că aparatul foto putea minţi, iată, a făcut să crească instantaneu numărul de candidaţi la a se lăsa fotografiaţi. Căci, într-adevăr, în abisul personal vrem să ne confruntăm cu imaginea noastră ideală. Nu suntem nicio clipă siguri că ea există, cum nu era nici Marilyn Monroe, ori că putem accede la ea. De la mijlocul secolului XIX şi până azi fotografia minte. Se întâmplă că ne păcăleşte frumos atunci când de la un shooting, din sute de poze, se aleg pentru un portofoliu doar câteva bucăţi. La polul opus, ne minte din nou în cazul pozelor caraghioase, făcute de către ageamii, în care ieşim strâmbaţi sau diformi, nicidecum noi înşine. Şi atunci ce este fotografia de artă, cea care se opune fotografiei kitsch? Este fotografia care spune esenţialul despre noi, nu ce vrem noi să arătăm lumii, nu ce vrea vreun fotograf ambiţios să genereze din expresivitatea noastră. Fotografia perfectă este cea care consacră adevărul despre noi înşine, acel adevăr pe care cel mult îl presimţim, dar nu-l accesăm decât în momente de revelaţie. Pânda marilor fotografi este aşadar filozofie, o căutare pe căi specifice a adevărului fiinţei, a esenţei lumii. Alfred Stieglitz spunea mândru că a stat trei ore în vânt şi zăpadă ca să fac poza Fifth Avenue din New Yorkul lui 1893. E vorba despre un instantaneu care afirmă adevărul şi e, deopotrivă, povestea reală a unui mare şi devorator oraş. O secundă de adevăr, şi numai una,... o revelaţie.
ma gandesc cum ar fi sa ne retusam pozele cele mai izbutite si sa le facem neizbutite (la aceasta s-a gandit cineva?).... adica sa facem exact pe dos decat de obicei :)
mesmeea cuttita, am convingerea că fiecare individ posedă un diptic făcut din fotografia( ,,albă'') a secundei când a fost cel mai bun într-o viaţă de om, alături de fotografia (,,neagră'')când a fost cel mai josnic, tot într-o viaţă de om. Unii mor şi nu şi-au văzut aceste fotografii niciodată. E vorba de truismul acela( atât de verosimil de-altfel... cu îngerul şi demonul).
Dacă o fotografie( perfectă) reprezintă o secundă de graţie coborâtă în noi, tot o secundă ne ia şi să ne schimonosim haşurând cu vicii şi furii peste seninătatea iniţială.
O viaţă tânjim după fotagrafia noastră ,,albă'', o viaţă ne temem să ne confruntăm cu cea mai ,,neagră'' fotografie a noastră.
ha, ce coincidenta, si eu pusei niste poze cu 5th ave , chiar de atunci...:) :)<3 <3
revin.
Coincidenţele de care n-am ştiinţă mă lasă atât de rece( înzăpezită, dacă vrei)...:)
am inteles. nu insinuam nimic, ma bucuram ca proasta in targ. dar imi iau geamantanu' si plec, vorba lu' toparceanu parca...
incercati sa nu fiti cusurgii si sa dialogati, ca va sta bine amandurora! :)
(daca imi este ingaduit sa ma pronunt)
Mi-ar placea sa vad o bataie in ciocolata. La sfarsit, baietii admiratori de eseistica de calitate sa spele totul in sampanie ! :) :)
Bine, să revenim atunci la fotografie sau la alte subiecte. :)
@ d-na mesme
pai la ce discutie sa ma intorc cand doamna eva zice ca e inzapezita si imi arata curu. ( scuzati)
ne e dor de dl. als si ne-am pricopsit in lipsa cu acesata doamna eva capricioasa, inteligenta, tepoasa si inzapezita :P
@ d-na eva
nu stiu la ce sa ma uit la profilul dvs, ca nu va pot trimite mail, nu ma pricep sau n-am nu stiu ce program instalat. dar anticipez ce ganditi -nici macar- in treacat- nicio pierdere daca nu intrati pe blogul meu. am multe poze on topic si unele misto din 'moulin rouge'( mai jos e ceva cu nicole) dar n-am chef sa discut, sunt nervoasa. si oricum voi citi ce mai scrie p-aci dar nu voi mai comenta, asa cum isi doreste ilustra si dragalasa gazda:)
...Moulin rouge & Baz Luhrmann?, oooo, ce-mi place filmul ăsta, intuitivo...:)
lolablau
Sper din suflet să afle als ce ,,asociere'' ne-ai făcut. Pe mine mă onorează teribil.Dar îmi cunosc limitele şi nu ajung nici la un sfert din cultura sa cinematografică. Tocmai l-am văzut într-un interviu. Fermecător, exquis,răvăşitor.:)
Desfă-ţi valiza şi nu mai pleca, je vous en prie. Trebuie că eşti ahtiată după gări...:)
si eu l-am revazut in interviul de pe cultural. zicea ca oamenii ar trebui sa dispara incet, sa nu mai ramana in urma nici macar ranjetul pisicii de cheshire... altadata spunea ca sinuciderea i se pare solutia cea mai buna.:(
sincer, imi doresc ca dl. als sa fiti dvs, cu toate ca acest alter ego fictiv nu imi place. imi plac putini, foarte putini. nu va inteleg ironia, nu sunt ahtiata dupa gari. nu puteti fi mai naturala?
Nu sunt ironică defel. Sunt sigură că îţi plac gările simbolice, locurile plecării şi ale revenirii, doar că, poate, nu te cunoşti încă îndeajuns.
Altora le par foarte naturală, păcat că nu şi ţie. Acuma despre metempsihoză...prefer să nu. als e als şi eu sunt eu. Sunt sigură că şi dumnealui preferă această eterogenitate.
imi dati o adresa de mail? :D va rog?
...sinziana_14@yahoo.com...
va multumesc:) sper sa ma vizitati. promit sa ma port cel mai frumos.
Lola, merci. E bine că te pot frecventa din nou. Tot ,,cu trenul'' e cea mai perversă, hihihi...