Ioan Timiş Palatinus


scris de în

10 comentarii

Maseurul orb Să tot fi avut eu vreo şaisprezece ani, când Tudor, colegul meu de bancă din liceu, cel mai rocker dintre rockeri, m-a prezentat lui Ioan Timiş Palatinus. Era un domn orb, extrem de cultivat, de o inteligenţă teribilă, de o oralitate fermecătoare, licenţiat în şi pasionat de filozofie. Mi-a strâns mâna, mi-a reţinut-o puţin, cât parcă să-mi presimtă energetic linia vieţii din palma deschisă şi apoi mi-a spus că am primit un mare dar ce nu trebuie risipit. (Care anume...., e secretul meu  de-acum). Am fost avertizată că ITP este o energie intelectuală vie şi în pofida acestui fapt tot am rămas siderată. Nu l-am mai întâlnit niciodată de atunci, dar nici nu l-am putut uita. Când, acum vreo doi ani, am  început să citesc romanul lui Cătălin Dorian Florescu intitulat Maseurul orb, am avut o reacţie de încântare. Quadruplă. Prima pentru că şi  eu am fost ,,binecuvântată'' de acel maseur devenit, iată, un extraordinar personaj. A doua fiind  aceea că romanul este excelent povestit, relatând despre un elveţian bogat de origine română care se întoarce în România ca-ntr-o vale a plângerii spre a recupera o iubire neterminată şi astfel ajunge sub influenţa socraticului ITP, cel care-i relevă sensul fericirii.
A treia pentru că Dorian Cătălin Florescu şi Robert Şerban au făcut un dar din dar din acest roman. Şi a patra deoarece Moneasa este un locus amoenus pentru mine şi o bucăţică de arcadie sentimentală, personală, dat fiind că am trăit experienţe superbe acolo ce vor rămâne din punctul de vedere al bloggingului sub pecetea tainei pe vecie. http://www.realitatea.net/video_780107_moneasa--statiunea-preferata-a-nobililor-austro-ungari_520096.html

10 comentarii

Tu ce crezi?