Senzaţii sintetice. Într-o lume invadată de artificial, eu nu mă opresc din căutat esenţe sălbatice. Îi invidiez pe oenologi, pe parfumeuri, pe chef-ii cuisinieri care se duc dis-de-dimineaţă să-şi aleagă ingredientele în pieţele Sudului. Îmi plac lămâia, ceapa verde, piperul, ienibaharul, scorţişoara, cafeaua râşnită, leuşteanul, zmeura, hreanul, ciupercile de pădure, mărarul, piersica, busuiocul, cimbrul, cuişoarele, ardeiul cel mai iute, carnea afumată, vanilia, strugurii tămâioşi, pentru că toate îmi relevă arome lemnoase, străvechi. Din aceste pricini, ca şi pentru altele câteva, sunt o mare iubitoarea a romanului Parfumul al lui Patrick Suskind. Ieri însă mi s-a întâmplat ceva deloc literar. Am mărunţit un mănunchi de mărar cumpărat din magazin. Deşi foarte proaspăt, era foarte verde, ceea ce devine de rău augur, mirosul degajat fiind de iarbă-iarbă(!). Cunoscătorii ştiu că mărarul adevărat este albăstrui şi că o singură crenguţă dacă rupi aroma rămâne în tegumente cu orele. Când privesc fructele, legumele şi verdeţurile din galantarele marilor lanţuri de magazine mă cuprinde o senzaţie de fad şi de dezamăgire. Mi-e lehamite când aud sloganul ,,Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume''. Pentru cei ca mine care au papile ce reclamă condimente extrem de intense, am nimerit în secolul acesta din greşeală. Mai rămâne speranţa grădinăritului, adesea incongruentă cu sedentariasmul românului majoritar. Senzaţii sintetice. Într-o lume invadată de artificial, eu nu mă opresc din căutat esenţe sălbatice. Îi invidiez pe oenologi, pe parfumeuri, pe chef-ii cuisinieri care se duc dis-de-dimineaţă să-şi aleagă ingredientele în pieţele Sudului. Îmi plac lămâia, ceapa verde, piperul, ienibaharul, scorţişoara, cafeaua râşnită, leuşteanul, zmeura, hreanul, ciupercile de pădure, mărarul, piersica, busuiocul, cimbrul, cuişoarele, ardeiul cel mai iute, carnea afumată, vanilia, strugurii tămâioşi, pentru că toate îmi relevă arome lemnoase, străvechi. Din aceste pricini, ca şi pentru altele câteva, sunt o mare iubitoarea a romanului Parfumul al lui Patrick Suskind. Ieri însă mi s-a întâmplat ceva deloc literar. Am mărunţit un mănunchi de mărar cumpărat din magazin. Deşi foarte proaspăt, era foarte verde, ceea ce devine de rău augur, mirosul degajat fiind de iarbă-iarbă(!). Cunoscătorii ştiu că mărarul adevărat este albăstrui şi că o singură crenguţă dacă rupi aroma rămâne în tegumente cu orele. Când privesc fructele, legumele şi verdeţurile din galantarele marilor lanţuri de magazine mă cuprinde o senzaţie de fad şi de dezamăgire. Mi-e lehamite când aud sloganul ,,Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume''. Pentru cei ca mine care au papile ce reclamă condimente extrem de intense, am nimerit în secolul acesta din greşeală. Mai rămâne speranţa grădinăritului, adesea incongruentă cu sedentariasmul românului majoritar. 
pentru lumea mirosurilor (sublime ori stanjenitoare), biblia absoluta e 1001 de nopti
(niciodata de lepadat)!
Aşa e. ,,Le Petit Prince'' şi ,,O mie şi una de nopţi'' fac bine copiilor când ( şi )le citesc adulţii. Sunt cărţi fără vârstă, pentru orice vârstă. (Iar grădinile cu rodii, măslini şi portocali sunt fantasma mea perpetuă.:))