Archive for noiembrie 2014

Acea senzaţie de high…


scris de în , ,

comentează primul


Am fost întrebată cu prilejul FITCA 2014 ce este un spectacol bun şi am răspuns în caietul de festival că:

,,Într-un univers în care toate se risipesc ca un fum, dorinţa nemuririi n-ar fi cuviincioasă spunea odinioară scriitoarea mea favorită. Acest principiu existenţial s-ar potrivi de minune celei mai volatile dintre arte, teatrului. Destinat interacţiunii vii cu publicul, punerii în act, teatrul însoţeşte ca o oglindă trecerea noastră prin timp şi prin timpuri.

Ca să scriu acest cuvânt de mulţumire pentru teatrul de înaltă valoare, a trebuit să rememorez toate spectacolele bune pe care le-am văzut. A necesitat să am curajul de-a face faţă unor senzaţii estetice puternice şi astfel mi-am amintit că…

 …Un spectacol bun în plină epocă barocă, pe când teatrul se deschidea ca o floare multicoloră spre spectatori, trebuia să fie dens de decoruri aurite, împodobit de voci îngereşti. În secolul al XIX-lea, teatrul bun semnifica teatrul extatic al marilor pasiuni romantice devoratoare. La început de secol XX, un spectacol bun era un spectacol revoltat, anticalofil. La debutul secolului XXI un spectacol bun aduce simplitate, intensitate interioară, naturaleţe şi directeţe. Tocmai valorile care s-au risipit în apriga dezvoltare a societăţii de consum.

…Un spectacol bun înseamnă o emoţie intensă, numai a ta, pe care o vei păstra ani de-a rândul sau o viaţă întreagă precum amintirea unei iubiri secrete. Un spectacol bun conferă privilegiul de a te recunoaşte în replicile personajelor întruchipate de nişte oameni atât de vii, actorii, purtând pe scândură toate păcatele lumii noastre isterice, aglomerate şi autiste. Un spectacol bun conţine un timp de mare calitate pe care ţi-l acorzi ţie însuţi. Un spectacol bun este una furtiva lagrima pe care nu-ţi vei permite să o laşi să cadă la primul semafor care îţi aminteşte că spectacolul, vai, s-a încheiat!... aşa cum toate cele mai bune lucruri se consumă mult prea curând. Un spectacol bun este o plusvaloare care ne îmbogăţeşte sufleteşte pe termen nedefinit, o veioză chic luminând, şi mântuind un pic, partea obscură din adâncul nostru.''
                                                                                                 https://www.youtube.com/watch?v=7qF4jG_ohPk

Mică psihanaliză culinară


scris de în , , ,

comentează primul



Suntem ceea ce mâncăm. Şi suntem mai cu seamă poveştile care ne însoţesc bucatele din copilărie oferite cu blândeţe de către bunici. Pentru că la noi în familie cămara cu dulcețuri se numea speiss, duminica se mânca cremșnit, la vreme de post mâncare de cartofi grenadirmarş, iarna cârnăciori asortați cu compot de prune, iar tata, mare iubitor de motoare germane, spunea întotdeauna că lucrurile trebuie făcute ori zeiss ori deloc, nu aveam cum să nu militez pentru candidatul Klaus Iohannis ajuns, ca într-un vis, preşedintele ales. În onoarea sa şi de dragul unor prieteni minunaţi cu care m-am cocoţat pe baricade internautice care mai de care, am copt un chec după o reţetă care deţine cu siguranţă o vechime de vreun secol în familia noastră. Făcut din ingrediente simple şi aburind o subtilă aromă de prună a fost pregătit odinioară de străbunica în izolatul ei cătun de munte unde n-au ajuns la vreme nici nemţii, dar nici sovieticii. Şi cum nici ea nu a ajuns să mă întâlnească pe mine, strănepoata ei, mireasma amintirii s-a răspândit precum aroma checului care ne-a însoţit generaţie după generaţie asemenea valorilor familiale specifice spaţiului multicultural al Transilvaniei. (*în imagine locul secret de unde provine rețeta)


Iubiri secrete interbelice


scris de în , ,

comentează primul

Când femeia şi-a dat seama că el era foarte îndrăgostit de ea, iar asta după mulţi ani de camaraderie, el i-a explicat: ,,Nu puteam să-ţi mărturisesc fiindcă te iubea Camil (Petrescu), tot Bucureştiul o ştie.'' Iar Camil era prietenul lui cel mai bun. Despre tristeţile nemărginite ale femeilor preafrumoase (iar Cella Serghi era o senzaţie! Ilarie Voronca mai să se autosuprime pentru ea). Despre iubire, pasiune şi prietenie cu scriitorii interbelici Cella Serghi, Camil Petrescu, Mihail Sebastian. O carte boemă despre marii boemi de altădată. (Citez: ,,Nu voi fi niciodată destul de bogat ca să trimit liliac, iarna, unei femei.''Mihail Sebastian, p.218)