Sau,,elogiul nonverbalui''. Un cititor mi-a sugerat ieri să nu dau importanţă vorbelor mai mult decât trebuie. Mi-a reamintit cât de frumoase sunt tăcerile. Trebuie să operez o distincţie dintru început: una este să taci în blogosferă şi alta în ,,real life''. Mă voi referi prin urmare la tăcerile din existenţa adevărată, civilă, dacă vreţi. Îmi plac oamenii care ştiu înlocui la momentul oportun o frază cu o tăcere expresivă, cu un gest adecvat, cu un zâmbet potrivit situaţiei. Imaginez această îndeletnicire relaţională ca pe o artă gestuală în sine. Singura şi ultima redută a încrederii mele în oameni este nonverbalul. Mă pricep să ghicesc în ochii oamenilor, în palmele lor şi, de aceea, cunosc pe ce drum păşesc eu însămi. Ştiu când sunt îndrăgită cu adevărat, nu mă îndoiesc de complimentele oneste. Ştiu şi când înfurii sau mânii, ori rănesc, şi astfel îmi ofer răgazul de a mă putea revanşa. Şi toate acestea le decriptez din felul în care oamenii tac. Lasă-mă să te privesc cum taci ca să-ţi spun cine eşti, ar fi o nouă variantă de proverb poate. Privind oamenii din preajma mea, nu confund prietenii cu nepăsătorii ori cu făţarnicii. În tăcerea ochilor lor stă tot secretul. În ce mă priveşte, nu m-ar fi deranjat, cred, prea mult să mă fi născut mută. Îmi rămânea trupul ca să ,,vorbesc'',... privirea, zâmbetul şi scrisul, parfumul şi atingerea.
Lista mea de bloguri
ZeList
Don't speak unless you can improve on the silence, the wise man said. Silence is golden, said another wise man.
Say no more.
Cum mai raspundeai la telefon daca te nasteai muta ? Plateai abonamentul degeaba ?
"Era cel mai feroce dintre tăcuţi era un tăcut de temut tăcerile lui erau cele mai tăioase tăceri sîngele îi ţîşnea cît colo celui căruia el îi tăcea în faţă era un criminal foarte tăcut tăcea neîntrebat tăcea cu genunchiul stîng în flăcări tăcea ca din gură de şarpe tăcea tot ceea ce nu se mai putea spune tăcea în draci tăcea şi spînzura."
Citat(care mie imi place), de aici:
http://poemix.blogspot.com/
Remarc lipsa punctuatiei din citat, cred ca e intentionata, e ca un film needitat, un suvoi de imagini izvorat dintr-o tacere preaplina.
Vă mulţumesc pentru empatii...:)
"Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra"
are Nichita versul acesta teribil in care tot despre tacere e vorba (printre altele)
mesmeea, merci că mi l-ai făcut cunoscut, stihul...
"Trebuie să taci, sau să spui ceva mai important decât tăcerea." - Pitagora
Ce este tăcerea, dacă nu o formă superioară de logos? Dar nu orice fel de tăcere:
"Of those who say nothing, few are silent." - Thomas Neil
Lotus, poate trebuie să spun că există o artă a tăcerii pe care o decelez la cei din anturajul meu sau la un străin. Mă frustrează tăcerile tâmpe care înseamnă, mă doar în cot''............. îmi plac tăcerilea acelea care ,,spun''cam aşa:,,sunt atât de alături de tine că nu mai vreau să stric nimic rostind cuvinte. Sunt aici şi nu vreau să plec niciodată''.
5 februarie 2011, 09:38