Archive for aprilie 2014

Atunci m-am întâlnit cu Amos Oz


scris de în ,

comentează primul

Amos Oz
Soțul meu, Michael
Humanitas, 2013

S-ar cuveni să-i cer iertare marelui scriitor Amos Oz, cel care a spus printre atâtea altele: ,,mă agăț de amintiri și de cuvinte așa cum se cramponează cineva de o balustradă când se află la mare înălțime.’’ Din cauză că nu am citit la timp acest roman al său de tinereţe, am considerat în forul interior că poate celebritatea îi este supralicitată. Îi lecturasem romanele: ,,Să cunoşti o femeie’’ şi ,,Deodată în adâncul pădurii’’ fără a fi profund marcată, mărturisesc, cu toate că ştiam prea bine că un mare scriitor nu poate fi la fel de glorios în fiecare scriere a sa, fie şi un singur roman fiind suficient ca să consacre un imens talent.

Cu alte cuvinte, dacă n-ar mai scris nimic în viaţa sa, romanul ,,Soţul meu, Michael’’ ar fi mai mult decât îndestulător ca să putem spune  despre Amos Oz că este un scriitor de neuitat al lumii.

Cum ratăm o mare iubire pe care am visat-o o viaţă şi n-am întâlnit-o decât fulgurant vreodată într-o gară, într-un aeroport, în ochii misterioşi ai unui străin, ai unei străine? De ce ne minţim construind relaţii false pentru decenii? Şi dacă o mare iubire uneşte fragilităţile  a două fiinţe, metamorfozându-le într-o forţă? Cine este cel puternic şi cine cel slab într-o relaţie de căsătorie? De ce ne urăşte zeul Timp? Ce vise secrete ascund femeile?...sunt numai câteva dintre întrebările obsedante ale personajelor lui Amos Oz.

,,Soţul meu, Michael’’ este povestea unei iubiri inegale, consumate într-un Ierusalim trist, între un geolog israelian şi misterioasa sa soţie care ascunde în sinea ei fantasmele unei Sulamite şi Salomee, amândouă la un loc. Relaţia celor doi este interesantă şi prin ceea ce fac şi prin ceea ce îşi spun, dar mai ales prin tăceri, mai ales prin ceea ce se ascunde privirii.

Asemănător cu Flaubert care spusese cândva ,,Madame Bovary c’est moi!’’, Amos Oz intră în sufletul complex al Hannei, personajul central al cărţii împărtăşindu-i, deşi bărbat fiind, emoţiile. A scris acest roman la 26 de ani şi a declarat că la nicio altă vârstă n-ar fi putut să o mai facă. Pe vremea aceea, în 1967, nu era nicidecum consacrat, trăia cu soţia şi cu fiicele într-un apartament strâmt şi nu putea scrie decât noaptea în baie pe când familia dormea.

Tot la acea vârstă, Amos Oz considera că ştie totul despre femei, dar personajul Hanna îl va deconcerta spunând că: ,,Oamenii puternici sunt liberi să facă aproape tot ce-şi doresc, însă nici cei mai puternici oameni nu pot să aleagă ce să-şi dorească.’’ Pentru că dorinţa vine din mai adânc decât voinţa, păşeşte dinspre inconştient înspre lumină.


Tristeţea frumoasei şi pasionalei Hanna pe care blândeţea soţului nu o poate consola face din ea un personaj plin de forţă. Tăcută şi interiorizată, ratată şi misterioasă, ea este o Emma Bovary adusă în secolul XX, femeia care nu mai poate visa cu ochii deschişi, compensându-şi viaţa cu fantasmele nopţii. Sesizând complexitatea relaţiilor erotice dintre intelectuali, această specie care complică totul, ,,Soţul meu, Michael’’ reprezintă un leac pentru toate tipurile de singurătate, un autovaccin literar de o profunzime desăvârşită