Să tot fi avut eu vreo şaisprezece ani, când Tudor, colegul meu de bancă din liceu, cel mai rocker dintre rockeri, m-a prezentat lui Ioan Timiş Palatinus. Era un domn orb, extrem de cultivat, de o inteligenţă teribilă, de o oralitate fermecătoare, licenţiat în şi pasionat de filozofie. Mi-a strâns mâna, mi-a reţinut-o puţin, cât parcă să-mi presimtă energetic linia vieţii din palma deschisă şi apoi mi-a spus că am primit un mare dar ce nu trebuie risipit. (Care anume...., e secretul meu de-acum). Am fost avertizată că ITP este o energie intelectuală vie şi în pofida acestui fapt tot am rămas siderată. Nu l-am mai întâlnit niciodată de atunci, dar nici nu l-am putut uita. Când, acum vreo doi ani, am început să citesc romanul lui Cătălin Dorian Florescu intitulat Maseurul orb, am avut o reacţie de încântare. Quadruplă. Prima pentru că şi eu am fost ,,binecuvântată'' de acel maseur devenit, iată, un extraordinar personaj. A doua fiind aceea că romanul este excelent povestit, relatând despre un elveţian bogat de origine română care se întoarce în România ca-ntr-o vale a plângerii spre a recupera o iubire neterminată şi astfel ajunge sub influenţa socraticului ITP, cel care-i relevă sensul fericirii.A treia pentru că Dorian Cătălin Florescu şi Robert Şerban au făcut un dar din dar din acest roman. Şi a patra deoarece Moneasa este un locus amoenus pentru mine şi o bucăţică de arcadie sentimentală, personală, dat fiind că am trăit experienţe superbe acolo ce vor rămâne din punctul de vedere al bloggingului sub pecetea tainei pe vecie. http://www.realitatea.net/video_780107_moneasa--statiunea-preferata-a-nobililor-austro-ungari_520096.html
Am vazut un pestisor austro-ungar...
ce coincidenţă, chiar azi mi-am amintit un fragment din cartea asta :) într-adevăr bine povestită. ce frumos că l-ai cunoscut pe Palatinus! mă bucur de articolul ăsta!
@puideblog
Mă bucur că mă citeşti printr-o coincidenţă atât de fericită.Bine-ai venit. Da, l-am cunoscut...un pic providenţial. Îi mulţumesc lui T., care nu e pe-aici să mă citească, că mi-a prilejuit acea întâlnire.
Am vrut să recenzez cartea, dar mi-am zis că aş dezvrăji-o un pic. Am ales să o promovez ca mai sus. Am senzaţia că noi toţi cei care am intrat în contact intelectual cu el( fie şi minimal ca mine) avem ceva în comun. E ca şi cum stăm la o imaginară masă rotundă. Spiritul locului, care a fost ITM, şi locul în sine ne-au unit. Cât despre Florescu am de adăugat că scrie f. bine şi în Zaira. Cât depre Robert Şerban am o prietenă care îi e prietenă şi am înţeles de la ea că e un ucenic vrăjitor.
@ dear mofturi
...pari că l-ai citit profund pe Jung.:)
tipu' ala cu 'inconstientul colectiv' ?
eva
tocmai ce-am aflat, ieri, ca l-ai cunoscut pe vizionarul & fascinantul afrim, pt ca azi sa aud ca ai dat mana cu nevazatorul si fermecatorul itp.
abia astept sa se faca maine, sa vad ce se mai intamppla pe blogul asta mişto! :P
@panta:
vezi ca si eu astept ! stai la rand!
:)))
excelent!
Bine-ai venit pe ,,blogulmeumişto'', pantacruel. Aaaaa, pe aia cu Florin Şerban nu v-am spus-o, nu-i aşa? Hihihi. Şi când te gândeşti că nu tot ce ,,deţin'' pot spune aici, atunci misterul creşte, şi creşte, şi creşte şamd.
mofturi, voi avea grijă să respect lista priorităţilor, atunci...:)
Eva, văd că ai parte de tot felul de întâlniri providenţiale... eu am ajuns la cartea asta "pe filiera" unuia din tinerii care-l însoţeau mereu pe Palatinus, care e acum librar în Tm, nici nu se putea altfel :) ce fericiţi tră' să fie cei ca el (şi ca tine), care cunosc astfel de oameni!
puideblog,
Trăim într-o epocă incertă, când întâlnirile reale, acelea cu schimb de energie vie, sunt obturate de relaţionări şi de reţele. Trist. Voi face apologia întâlnirilor trăite, a vieţii,... mereu.
Nu cred că sunt mai hărăzită decât alţii pentru întâlniri cu oameni desosebiţi. Mulţi trec pe lângă oameni speciali şi nu-i observă. Eu am darul de-a-i remarca din prima clipă, asta face diferenţa. Nu mă risipesc în întâlniri inutile niciodată, merg la sigur. Puţini dar buni, decât mulţi ...dar neinteresanţi.( Non multa, sed multum!)