Cartea, experienţă senzorială

Toate gândurile şi emoţiile mele se filtrează prin trup. După suficient de multe şi varii cărţi citite, nu mi-a rămas decât trupul. Pe pielea lui şi în viscerele sale rezonează emoţiile care mă ghidează pe căi estetice, chiar pe căile artei uneori. Dacă voi fi întrebată( şi am fost) de ce îţi place cartea asta, omul ăsta, mâncarea asta? ...răspunsul meu e infailibil: pentru că simt astfel. Raportarea la o carte  o fac prin trup. Lectura ei îmi dă o stare relaxantă, uşor-plăcut-febrilă, curioasă, extatică, visătoare, nostalgică? Atunci cartea e bună şi încep să mă desprind de senzaţiile prime pentru a o împărtăşi sau pentru a mi-o asuma. Văd o persoană nouă? Din prima clipă, trupul meu îmi spune despre (in)compatibilităţile cu ea. Pielea mea reacţionează instantaneu, nu am nevoie de psihologii facile.  Cu mâncarea, cu vinurile, cu oraşele, cu peisajele, cu muzica, cu pictura şamd. lucrurile sunt şi mai explicite, tot pielea mea îmi oferă ghidajul.  Poate părea restrictiv ce afirm, dar nu este. Abia după ce stabilim o relaţie tactilă cu fiinţele, cu lucrurile şi cu artele, abia apoi începe  teoretizarea, ficţionalizarea, fantasmarea, reculul.  O dată pentru totdeauna, citesc cărţile tegumentar, îmi selectez prietenii după energia lor imperceptibilă lor, perceptibilă mie. Trupul meu, până e trup, şi emoţile lui fiziologice nu mă înşeală niciodată. Odată, Mesmeea mi-a zis că sunt o ,,lună'' şi mi-a plăcut. Cred că m-a dibuit perfect, căci trăiesc şi mă ghidez numai pentru&după emoţii.