Lectura mea un pic profi din Regăsirea intimităţii mi-o înfăţişează pe Simona Sora ca pe o...soră bună a exerciţiului eseistic cultivat şi inteligent. Cum n-am să operez o blog-exegeză la o altă exegeză, cum ar veni, vă rog să luaţi cele de mai jos ca pe o prezentare sumară. Pe scurt, Simona Sora, în eseul ei, pune în discuţie termeni ca intimism, intimitate personală, intimitate literară, corporalitate. Face o inteligentă comparaţie între emergenţa corpului( implicit sexual) în romanul interbelic şi apoi în romanele de după 1989. Expresie în ambele cazuri a unei realităţi sociologice care a stimulat interesul erotic şi estetic asupra corpului, în interbelic corpul ca temă a romanului s-a dezvoltat armonios, timp în care în deceniul zece ce a urmat cenzurii comuniste avem de-a face cu un ,,corp'' vulgarizat, asociat unei orgii textuale. Exprimarea verde din proza românească este încă foarte prezentă şi redundantă. Dar pentru că nu voi face un comentariu amplu aici, după cum spuneam, îmi îndrept atenţia spre o altă sintagmă operativă în eseul pomenit: intimitatea de lectură. Simona Sora îl citează pe Maurice Blanchot care observa în Spaţiul literar că ,,opera este operă numai când devine intimitate''. Se referea desigur la acea empatie agreabilă prin care cititorul şi autorul se întâlnesc în înţelegere reciprocă la jumătatea drumului.Comparaţi o lectură bună cu sufletul la gură cu una laxă, complicată, problematică, pentru a depista mai în detaliu ce înseamnă empatie şi intimitate de lectură.Dar câtă intimitate poate oferi lectura unui blog bun, m-am întrebat eu, în prelungirea eseului Simonei Sora? Câtă înţelegere, venire în întâmpinare, empatie, inspiraţie? La urma urmei, toţi ştim care blogguri ne plac şi care nu, la care rezonăm şi la care defel, niciodată. Un soi de intimitate de modă nouă se naşte în comunitatea de idei a celor care frecventează un blog şi care formează un grup vrând-nevrând.
În peste o sută de zile de blogărit, pot face un bilanţ al intimităţii de lectură a blogului de faţă. Mai mult decât am sperat( nu că mi-aş fi bătut eu capul cu speranţele de blogging), am avut cititori empatici, argumentativi, interesanţi şi îndestulători ca număr. N-am cenzurat niciun comentariu şi m-am bucurat ponderat când am văzut că pot pune oamenii în mod agreabil, sper, ,, pe gânduri'' şi ,,pe lectură''. Este plăcut să observi că, fără a-i servi artificii, o comunitate progresistă este atentă la tine, dar nu mă ia vertijul. Am înţeles despre mine, totodată, foarte curând, că mă simt mai confortabil eludând intimismul pe blog( care mi-ar aduce mai mult trafic) şi alegând intimitatea de idei şi de lectură, împărtăşirea de senzaţii culturale şi de atitudini intelectuale curajoase. Nu mi le-am propus, au venit de la sine, intuitiv. Mi-ar plăcea să cred că blogul poate vorbi despre calitatea umană a fiecăruia, autor sau comentator.
( în imagine un nud de Picasso ca expresie a intimităţii artistice)
( în imagine un nud de Picasso ca expresie a intimităţii artistice)
Observatia ca inainte de 1989 corpul era privit intr-un anume fel, care s-a schimbat in prezent, se cere, cred eu, insotita de analizarea schimbarii limbajului. A vorbi verde romaneste despre corp nu creeaza decat vulgaritate si nu are cum sa mai realizeze o imagine armonioasa a acestuia.
Simona Sora arată că în perioada comunistă cenzura era aspru aplicată asupra temei corporalului, a sexualului. Se ştie, după 1989, se produce brusc defularea( era firesc), ce e cam ciudat e că încă proza noastră n-a ieşit din etapa vulgară la anumiţi autori, durează de două decenii, iată.
Putem asemăna,,defularea'' şi revolta prin limbaj licenţios cu ecranizrea ,,Crailor de curtea veche'' din 1995 când filmul pierde datorită secvenţelor erotice deranjante. Şi filmul şi proza( puţină a) deceniului zece erau tributare licenţiosului.
@mofturi: Bună observaţia, în sensul a ce înseamnă astăzi "verde". Cel puţin în ochii majorităţii.
@eva: Cred că intimitatea vine mai ales din faptul că ceea ce citeşti rezonează cu ceva profund din tine. Cu cât e mai profund, cu atât e mai intim. Nu e deloc intim să citeşti mediafax.
Lotus:
Si la mine poate sa vina intimitatea, nu numai la eva! :)
intimitatea unui blog este, de fapt, un fel de auto-jupuire, cred!
Pana la revolutie, dictoriala atmosfera interzicea, by default, discursul despre intimitate, ca si cand relatia cu trupul altuia sau al tau nu exista. Totul era pentru Partid, pentru popor, nu? In contextul asta, recursul in public la cultura si arta devenise salvator. Ma rog, nici prea mult din asta nu se putea: te trezeai cu acuzatii de elitism de nu te vedeai.
Si apoi se lasa Revolutia peste noi, si intimitatea a fost scoasa la ferestre si luminata din toate partile, de pe strada si din dormitor, din amfiteatare si din atelierele de creatie. S-au deschis toate epidermele si toate gandurile catre toata lumea.
Vulgaritatea celor care aveau peste 30 de ani in 90 a fost exploziva, dura, insa pusa intre liniile unei tendinte "artistice". S-a incercat estetizarea injuraturii. Esec in mare parte! Cei care si-au infranat, din motive de regim politic, pana atunci porcoseniile (ei le numeau intimitate, erotism, nuditate artistica etc) au calcat orbeste in penibil. Ii inteleg, sincer! Sa injuri in film si in carte ajunsese sa fie mai tare decat sexul pe viu :)
Mai tarziu, generatiile care s-au format exclusiv in democratie au inteles intimitatea altfel. Ei au despuiat tot - incat ceea ce ei numesc arta "libera", "adevarata" nu a devenit decat o operatie: ca la abator sau ca la IML. Delicatetea senzoriala, soapta, retinerea, pasii mici, voit nesiguri, voalurile au disparut.
Blogurile - ca sa ajung si aici- s-au racordat la acelasi impuls de a scoate totul pe taraba, fara sa ARANJEZE marfa in nici un fel. POvestiri despre sexul de ieri seara FARA grija expresiei (dar cu obsesia impresiei) e doar pornografie, indiferent daca sunt puse pe blog sau intr-o carte/film/pictura (autofictionala, pseudobiografica sau cum i-o mai zice).
Totusi, blogul (jurnal, da!?) a reusit o chestie care nu se putea in conditiile precedente: a adus impreuna oameni cu aceleasi preocupari. Intimitatea din preajma ideilor este un mare castig. Ce se intampla in cercurile artistice ale epociilor dinainte de 1945 in Romania si-a gasit un echivalent in blogurile de azi. Eu nu stiu cate bloguri pe teme cultural-artistice sunt in Vest, dar sunt sigur ca in Est sunt mai multe.
Intimitatea intru idee, dialog, decenta si respect reciproc este marele atu pe care l-a adus blogul in societatea romaneasca de acum. Ce va iesi de aici? Nu stiu, ma mai gandesc.
Si ma gandesc in intimitatea "proprie si personala", :)) dupa care, de se va ivi vreun moment propice, o sa aduc rezultatele analizei in intimitatea blogurilor domniilor voastre :P
Intimitate si dezmat intelectual va urez!!!
Eva:
Uau! Comentariul meu e lung cam cat postarea ta... Se vede ca n-am mai scris de mult pe blog. Pe blogul meu! :))))
mesmeea cuttita:
daca e auto-jupuire (adica e de rau?!?) si e acceptat si ovazionat doar ca show, are valoare zero. Daca, dupa caderea epidermei, se vede o inima batand si un creier cu sinapsele impresionant-functionale, e altceva. Crud, dar altceva!
Liviu Druga:
Imi place ce-ai scris. De aici inainte mai e cazul sa citesc si ce scrii la tine pe blog ?
Mesmeea, numai să nu doară jupuirea...:)
Liviu, nu te scuza, este loc... Acuma, anii '90 au trecut şi vulgariatea s-a mutat în multe discursuri mediatice. Să recunoaştem: există bloguri muuuult mai respectuase decât muuulte canale tv. Vă includ şi pe voi cei de faţă.
Cred pe blog ca autor alegi în deplină libertate cu cine vrei să faci...intimitate de idei.
similar cu dilema: cu cine faci banking ? :)
Acuma, banca nu-i blog, dar vorba ta de spirit e bună! Băncile cam toate-s la fel la categoria dobânzi şi rate, blogurile sunt mai ..umane, păi nu? Şi nu costă.:)
mofturi,
normal ca, daca ti-a placut ce-am scris aici, n-are rost sa mai treci si pe la/prin blogul meu (oricum urgisit in ultima vreme) :)))
eva,
in discurSUrile (cu accentul indicat de mine) mediatice sunt prezente reprezentantii ambelor generatii: 1) educatii epocii comuniste si slabeducatii epocii actuale (pustanii teribilisti si superficiali).
Batranii sunt mai subtili dar si mai libidinosi. Tinereii, mai scremători, penibili alubricanţi. In fapt, si pornografia, vulgarul de azi,de atat vulgarizare s-a dus in pastele ma-sii cu functia lui cu tot. :)))
mofturi & eva:
cu cine faci blogging?
@Liviu Drugă:
Oare de la ce vine prefixul di?
Apsopo de pr0nos. Am văzut un film românesc de gen, de fapt am văzut mai multe, dar ăsta era de câţiva ani, un fel de pionier mioritic în domeniu. Şi se chinuiau săracii să înjure la normă, turuiau expresiile pe suta de secunde, încât la un moment dat protagonistul principal s-a încurcat în înjurături, i s-a limbat plimba-n gură. Deci iată că nici măcar înjurăturile nu mai sunt autentice...
Bag sama că eva face cu Blogger, adică cu Google, ca noi, în timp ce mofturi face cu Wordpress... :))
Liviu, Lotus&comp,
Să vină reprezentantul băncii şi dacă mă plăteşte zic cu care... Cu bancherii nu fac nimic de ...amorul artei( au, ce-a ieşit):)
eu am domeniu personal (cu plata) pe wordpress
Eva: nu vreau să par de prost gust, dar n-ar fi rău să îţi iei şi tu un domeniu, asta ca sfat.
Lotus, tocmai am picat de pe Lună, adică aş avea avantaje? Scuză-mi inocenţa, dar nu ştiu exact cu ce se mănâncă...
eva: De pierdut nu ai ce.
Domeniu = adresa blogului. Acum foloseşti un nume de împrumut, ceva.blogspot.com, care e al lui Google. Dacă mâine Google îţi închide blogul că aşa au el chef (au mai fost cazuri) sau dacă peste un an decizi să te muţi pe wordpress, vei pierde această adresă. Ca urmare vei pierde trafic (majoritatea vizitatorilor nu vor şti noua adresaă) şi va dura până vei fi la fel de bine poziţionată în rezultatele Google (nume de blog nou, adică blog nou).
În principiu poţi rămâne şi aşa, nu e bai, dar cât timp eşti pe blogspot.com eşti legată de Blogger (Google). E ca şi cum ai avea magazin pe firma altuia.
Un domeniu universal (.com, .net, .biz etc) costă cam 10 euro anual. Un domeniu pe .ro costă cam 160 lei şi se plăteşte o singură dată, iar dacă nu vor băga ăştia ceva taxă anuală, va fi pe viaţă. Dacă vor băga, va fi ceva echivalent cu celelalte domenii şi nu vei plăti în primii ani.
Dacă îţi iei domeniu poţi să îţi ţii în continuare blogul pe Blogger ca şi acum, pentru că Google acceptă să ţi-l găzduiască pe domeniul tău. În plus şi vechea adresă va rămâne valabilă. Deci poţi face tranziţia de pe blogspot pe domeniul tău fără să pierzi vizitatori, dar dacă vrei să cumperi, e mai bine acum decât peste un an.
După cum am zis, nu e obligatoriu.
Lotus,
nu stiu care e etimologia cuvantului, insa cred ca prefixul este "dis".
@Liviu Drugă: credeam că nu şi la sensul dat de tine cuvântului... sau cel puţin eu aşa am înţeles acel accent... :))
Lotus:
tu ai inteles bine, eu insa nu! :)