Enciclopedia morţilor, Danilo Kis

(,, Istoria este scrisă de învingători. Legendele sunt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată.'' Danilo Kis)

A fost considerat un Borges al Balcanilor. În fond, are o scriitură pătimaşă, tipic iugoslavă, izvorâtă dintr-o experienţă de viaţă dură. Născut la Subotica dintr-o mamă muntenegreană şi dintr-un tată ulterior mort la Auschwitz, fugind de pogromul de la Novi Sad, ajunge din fragedă adolescenţă slugă la conacele din Ungaria. Student la Litere la Belgrad din 1954, profesor în Franţa din anii ’70, îngropat în 1989 tot la Belgrad.

 

Pe volumul de la Editura  Univers, cu o copertă superbă, dăruit mie de un minunat prieten, scrie printre altele: ,,pentru…, această bijuterie literară a unui autor născut la 150 de km de locul tău de naştere’’.În alt timp, în alte condiţii, dar la numai 150 de km, născuţi din pulberea Imperiului, carevasăzică. Şi asta m-a făcut atentă.

Enciclopedia morţilor este o culegere de povestiri având fiecare în centru un personaj legendar ca tipologie într-o anumită epocă: Simion Borboritul, Marietta, curva din port din anii ’20, îngropată grandios de toţi amanţii ei adunaţi laolaltă, propriul tată al vocii naratoriale ca omul care a trăit Războiul şi crimele secolului XX, primii creştini ascunşi în grote, un comerciant evreu, Brener, ucis la drumul mare, un maestru spiritual praghez, un tânăr Esterhazy spânzurat pentru revoltă, un Rasputin al Rusiei  şi un poet  rus, poate Maiakovski. Toate istoriile sunt rescrise, căci aceasta este cronica Legendei orale a lumii şi a destinelor omeneşti.

Doar  literaturii şi mormonilor, prin arhivele lor subterane de la Salt Lake City( glumesc!), pare a le păsa de cei mulţi şi obidiţi( fără nimic marxist, vă rog). Monica Spriridon în Melancolia descendenţei sublinia gustul literaturii pentru eterna reîntoarcere la poveştile originare, mitice. O proză esopică şi densă face în aceeaşi manieră şi Danilo Kis, căci, spunea el:,, fiecare făptură îşi are steaua sa şi totul se petrece mereu şi nicicând, totul se repetă la nesfârşit şi este irepetabil.’’. Atunci, scriitorii, şi numai ei, rămân cronicarii unei eterne enciclopedii a morţilor, morţi discreţi de care Istoriei nu i-a păsat.( în imagine: Subotica)