Cu arta literaturii pe autostradă


scris de în

25 comentarii

Camionul bulgar - Dumitru Ţepeneag
Să fie literatura o marfă, atunci? Nu vă luaţi după copertă, cartea lui Dumitru Ţepeneag este un manifest literar în stare pură. Proaspăt, ironic, insolent, alegoric. Una dintre cele mai reconfortante proze ironice pe care le-am citit în ultima vreme.

Mi-a plăcut teribil sugestia de marfă şi de trafic pe care o propune Dumitru Ţepeneag a propos de literatura contemporană( românească, franceză, n' importe). Unde să se aplice mai bine acestea două decât în cazul  propovăduitei literaturi electronice, interactive: ,,Ar trebui să existe posibilitatea ca cititorul să şteargă şi el ce nu-i place. Să-şi aleagă. Să-şi alcătuiască din frazele şi cuvintele scriitorului cartea care e pe gustul lui...Dar pentru asta cărţile ar trebui să circule pe internet. Dar nu în formă definitivă. Texte provizorii...Deschise...(...) cititorii să aibă şi ei un cuvânt de spus, să şteargă şi să adauge.’’ Ironia  autorului ne provoacă să reflectăm la chestiunea lui cât de mult trebuie să se adapteze un autor la gustul publicului.

Apoi, se pune problema imposibilei inovaţii estetice. Ce subiecte noi poate să mai aducă un scriitor tânăr? În ce-l priveşte pe autorul-în-căutarea-unui-subiect din volumul lui Dumitru Ţepeneag, acesta declară că ar trebui să caute într-un dicţionar de opere literare pentru inspiraţie sau să se lase influenţat de ideea unui film, de ce nu? Ready-made.

Titlul cărţii este de fapt o alegorie subtilă. Camionagiul insinuat ca personaj posibil în romanul lui Dumitru Ţepeneag este în adevăr metafora cititorului cu gusturi pop, comune. Pentru cine trebuie să scrie un tânăr prozator, iată, pentru un estet filolog, sau pentru un public larg? Ce alegem: un public vast sau un public restrâns, aceasta-i întrebarea! Şi mi-ar plăcea să-mi răspundă editorii, desigur. Sugestia cărţii mi se pare foarte interesantă: asistăm la noi forme de cultură pop-ulară: literatura interactivă de pe internet va produce atunci ,,nenumărate variante dintr-un acelaşi text, cum se întâmplă în folclor, când o poveste sau o  baladă trecea din gură în gură, nimeni nu mai ştia de unde vine, de la cine plecase şi se răspândea pe întreg teritoriul(...) creaţie colectivă, orală.’’

În rest, cultura camionagiilor, sugerată în roman, este o cultură vie, în mişcare. Este reponsabilitatea scriitorilor să ofere o literatură vie atunci, care să inspire, să formeze gusturi bune, fără a sfida cititorii prin experimentalism textual, poate. Să placă omului obişnuit( care nu mai trebuie subestimat in corpore şi care iese perplex din galeriile de artă contemporană), dar nici să nu se lase seduşi de gustul comun, de gustul kitsch.

25 comentarii

Tu ce crezi?