Deschidem cartea. Coperta am văzut deja ce poate. Ia te uită, scrie,,roman’’. Mai dăm o pagină. Oau, un motto de fitze( din alea de la click,,citate celebre’’) din Stephane Mallarme. Mai luăm o gură. Continuăm. Aha! E vorba de nişte personaje aduse de hazard împreună şi nu prea. Un Victor, o Etă, un Tibi, un Vatman, o Larisă basarabeancă şamd. Unu-i zice la altul ce altu’ îi zice la unu’.Ceva cu un avort din alea ca-n ,,4,3,2’’, ceva homosexualitate, o bucată de jurnal, una de reportaj, o miştocăreală de descriere, un bluff de naraţiune, o caricatură de poveste în ramă. Au! Şi o crimă neclară la final. Fain. The end, am vrut să zic.
Pe ultima pagină ceva se leagă, totuşi. Autoarea Mariana Gorczyca îşi cere iertăciune nouă, cititorilor( dar de ce nu literaturii???) că aşa-i postmodernismul, varză, zacuscă adică. De fapt cartea-i parodie la lumea de azi, ni se atrage atenţia. Se pune prima întrebare, în ,,roman’’:,,Dar ce iaşte beletristica?''Răspunsul din ,,roman’’: ''În cazul ăsta scriitorul, că de la beletristică am pornit, ce e? a) un instrument b) o soluţie revelatoare( sic!), c) un ales?
-Toate cele trei variante. Scriitorul, Eta dragă, nu se face. Scriitorul este. Scriitorul vine pe lume cu o misiune. Să scrie, adică să lase urme despre ce-a fost ori o să fie'' Iată, dragii mei, o demonstraţie logică de egoproză despre sensul literaturii. Apoi ni se spune că ,,Lumea este tot ce se întâmplă, zicea Wittgenstein. Eu adaug: literatura este ca lumea.’’
Atunci, dacă-i aşa, mi-am pus mâinile în cap şi-am zis: aşa să fie şi receptarea mea la această ,,literatură marca Mariana Gorczyca’’. Să fie critica precum literatura, literatura ca lumea şi totul zero să fie. Dacă a=b şi b=c, atunci a=c.
Mofturi, iată de ce avem inflaţie de scriitori.
Asta mi-a placut grozav !
Delicioasa postare. :))
Imi place cand sunteti malitioasa, va prinde.
Mofturi, nu-s eu omul pe care te poţi baza?:)
Tu ştii ce chin e să citeşti aşa ceva? Şi totuşi e promovată această formă de proză, mulţi alţi autori o practică. Mâine îmi cumpăr pantofi cu toc,n-am timp, hihihi, dar luni urmează alt titlu luuuuung. Şi cu ce autor celebruuuuu. Dacă-i chef, chef să fie. Mama ei editorială de litertură de consum!
Oooo, ce fler aveţi la femei El D.! De aia( printre destule altele, sper) m-a luat şi bărbatul-meu, zice că-i place glazura mea de maliţie peste un conţinut de....
....dar să revenit la teorie literară, hihihi!
ce muuuult e pana luni! am stiut de la inceput ca ma pot baza pe tine; de fapt, un critic se sacrifica citind pentru a-i proteja pe ceilalti!
mofturi,
adevărat, tu ai mizat primul pe mine în blogosferă! (E flatant să fii primul, nu? hihihi...)
...şi n-am să uit să te pomenesc ,,la decernarea premiilor...'' când voi păşi cu glamour în ,,rochia gloriei critice''.:)
Eva, fii dură! Dură ca o lipsă de chef! :)))
(sper ca asemenea chinuri să le faci de nevoie, căci altfel nu imi dau seama cum ţi-ai găsi fericiri în texte ca astea)
Absolut de nevoie, Liviu, absolut de nevoie.:)
Initial am vrut sa scriu "trist", apoi m-am gandit ca, in fatza ratarilor de acest gen, iti poti gasi si un pic loc de caterinca si detasare (ceea a si facut tu!)ca sa mai usurezi "năcazu" :)
Liviu, ,,năcazu' '' meu cu proza contemporană nu se opreşte aici, vai mie! :)
mofturi: artistul se sacrifică prin operele pe care le creează, criticul se sacrifică pentru a-i proteja pe cititori, şi uite-aşa rămânem fără critici şi artişti... :))
adevărul e că dacă "îţi intrii în mână" pe o anumită temă, fie ea artă sau orice altceva, recunoşti calitatea rapid. ca cititor inteligent, parcurgi o pagină şi îţi cam dai seama dacă merită sau nu citită cartea.