Dragostea în vremea amânării


scris de în

10 comentarii

GlumaM-a aşteptat 15 ani.  Fără ca intervalul de timp să-i altereze prospeţimea. Numai o carte sau un câine ar fi în stare de atâta devotament. Sunt una dintre acele femei care nu se uită niciodată înapoi ca să reaprindă vechile iubiri. Din acelaşi motiv, nu citesc de două ori aceeaşi carte. Fiindcă nu-mi va ajunge viaţa să epuizez  marile cărţi de literatură ale lumii. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Ne-am întâlnit, ba chiar l-am atins şi l-am luat în posesie, în 1996, dar am spus: nu acum, pretind o amânare. Erau atâtea alte experienţe care nu se puteau lăsa pe mâine, doar eram o altă ,,fată în floare''.

Cu o fidelitate de câine, volumul Gluma, de la Ed. Univers, 1992, achiziţionat de mine dintr-o librărie obscură în 1996, m-a aşteptat. L-am descoperit sâmbătă în biblioteca părinţilor mei, într-o stare impecabilă, ca adus de la tipografie, nu exagerez. Nu l-am citit atunci şi mă felicit pentru amânare. Acum am altă experienţă de lectură şi de viaţă şi l-am putut degusta în amplitudinea taninilor săi de exemplar roman al secolului XX.

De două ori am constatat că acest roman ,,existenţialist'', monografic, martor, bildungsroman, de dragoste(contextuală), de disidenţă, de demascare a stalinismului, despre prietenie, acest roman de idei(căci este toate la un loc şi fiecare în parte) este o mare Carte a Estului. Românii au ocazia să afle o dată pentru totdeauna din Gluma că în Cehoslovacia regimul comunist a fost mai blând ca la noi. Ruşine să ne fie!Mă bazez pe două evidenţe. Prima, Gluma apare în spaţiul cultural ceh în 1967 ajungând la un tiraj  de zeci de mii de exemplare. Spuneţi-mi ce cărţi de virulenţa Glumei au apărut în România lui 1967? Niciuna, toate erau cuminţi. Al doilea  motiv să dovedesc că al lor comunism a fost mai soft decât al nostru, hardcore ,porneşte de la titlu. Care este subiectul cărţii, de fapt? Jahn Ludvik, tânăr comunist şi student la Praga, făcând parte din acea avântată generaţie de adolescenţi săraci şi trişti, ,,orfanii de război'', pe care stalinismul  i-a orbit( căci păcătoasă şi naivă-i tinereţea, spune Kundera, iar stalinismul s-a instituit,,cu tineri'')  face o glumă troţkistă nevinovată, scriind o ilustrată de vacanţă către o colegă studentă de care era îndrăgostit. Micul text e interceptat de organele vigilente. Ludvik este dat afară din partid, de la Universitate, şi trimis într-un batalion disciplinar, deci în armată. Întreb: ce-ar fi păţit un student român în 1949 pentru aceeaşi glumă? Certamente, era aruncat în bolgiile de la Sighet sau Aiud. De două ori, de zece ori, de o sută de ori, regimul comunist din România fost mai dur decât al lor( cehoslovaci, polonezi, unguri, sârbi, germani).

10 comentarii

Tu ce crezi?