Noaptea titlurilor luuuuuuuungi


scris de în

12 comentarii


Cheful nu se organizeaza, vine de la sine
Deschidem cartea. Coperta am văzut deja ce poate. Ia te uită, scrie,,roman’’. Mai dăm o pagină. Oau, un motto de fitze( din alea de la click,,citate celebre’’) din Stephane Mallarme. Mai luăm o gură. Continuăm. Aha! E vorba de nişte personaje aduse de hazard împreună şi nu prea. Un Victor, o Etă, un Tibi, un Vatman, o Larisă basarabeancă şamd.  Unu-i zice la altul ce altu’ îi zice la unu’.Ceva cu un avort din alea ca-n ,,4,3,2’’, ceva homosexualitate, o bucată de jurnal, una de reportaj, o miştocăreală de descriere, un bluff de naraţiune, o caricatură de poveste în ramă. Au! Şi o crimă neclară la final.  Fain. The end, am vrut să zic.

Pe ultima pagină ceva se leagă, totuşi. Autoarea Mariana Gorczyca îşi cere iertăciune nouă, cititorilor( dar de ce nu literaturii???) că aşa-i postmodernismul, varză, zacuscă adică. De fapt cartea-i parodie la lumea de azi, ni se atrage atenţia. Se pune prima întrebare, în ,,roman’’:,,Dar ce iaşte beletristica?''Răspunsul din ,,roman’’: ''În cazul ăsta scriitorul, că de la beletristică am pornit, ce e? a) un instrument b) o soluţie revelatoare( sic!), c) un ales?
-Toate cele trei variante. Scriitorul, Eta dragă, nu se face. Scriitorul este. Scriitorul vine pe lume cu o misiune. Să scrie, adică să lase urme despre ce-a fost  ori o să fie'' Iată, dragii mei, o demonstraţie logică  de egoproză despre sensul literaturii. Apoi ni se spune că ,,Lumea este tot ce se întâmplă, zicea Wittgenstein. Eu adaug: literatura este ca lumea.’’

Atunci, dacă-i aşa, mi-am pus mâinile în cap şi-am zis: aşa să fie şi receptarea  mea la această ,,literatură marca  Mariana Gorczyca’’. Să fie critica precum literatura, literatura ca lumea şi totul  zero să fie. Dacă a=b şi b=c, atunci a=c.

12 comentarii

Tu ce crezi?