,,Inteligenţa noastră este nelimitată, sentimentele mereu aceleaşi şi numai câteva. În timp ce inventam arcul cu săgeţi şi în timp ce inventam bomba cu hidrogen, iubeam şi uram aproape la fel, ne răzbunam şi invidiam în forme abia modificate. În timp ce inventam roata şi în timp ce inventam racheta interplanetară sufeream de aceeaşi singurătate nevindecată mereu, ne era dor şi visam fericiri la fel de greu de atins. Avansul spectaculos al inteligenţei nu ne-a apropiat cu nimic de fericire pentru că sufletul nostru nu s-a schimbat cu nimic. Setea de putere şi setea de dragoste, lipsa de dreptate şi lipsa de logică rănesc cu aceeaşi cruzime, chiar dacă de-a lungul mileniilor au reuşit să se îmbrace în cauze nobile şi mari idei.(...) Şi atunci, cui foloseşte că aventura existenţială a traversării mărilor a fost înlocuită cu plictiseala câtorva ore de avion şi voluptatea purificatoare a muncii de angoasa supravegherii unor ameninţătoare maşini? Acum, ca şi în epoca de piatră, valorăm numai atâta cât iubim...''( p.128)
Ce frumos ! Valoram numai atat cat iubim! Dar deseori tehnica ne indeparteaza de trairile autentice ; omenirea progreseaza numai din punctul de vedere al stiintei si al tehnologiei ; arta nu este cea mai avansata acum ; nimeni n-a mai pictat o minunatie cum este Capela Sixtina ; nimeni nu l-a intrecut pe Shakespeare.
...deşi v-am obişnuit să spun lucrurilor pe nume în privinţa sexualităţii reflectate în celea ale artei, aici nu-i vorba de iubirea eros. E vorba de agape. De iubirea de semeni, de idei, de lume...nu-i aşa?
ba nu! nu spui lucrurilor pe nume! si iti mai pui si mainile acolo sa nu cumva...
inteligenta e nelimitata...pe naiba. sunt cazuri rare in care putini si-au folosit creierul mai mult decat media. ca sa nu mai zic ca ma auit in jur si vad peste tot, la tv, pe bloage, irl persoane cultivate dar...nu prea inteligente. sau invers. asa cum scriati undeva, rara se intampla sa intalniti persoane si cultivate si inteligente concomitent.
in schimb cred ca sentimentele sunt intr-o continua metamorfoza: conservatorismul si traditionalismul a disparut, facand loc unei perimari in sine a sentimentelor de orice fel. suntem bombardati de mass-media , internet si uitam sa traim pt noi insine. da, sentimentele au scazut in intensitate. de la d-na blandi prefer 'arpagicu'' si cam atat.
* au disparut
@lolablau:
pe cine esti asa suparata?
pe nimeni, era sa scriu'doamna', dar vad ca a scris 'mofturi'. sunt eu mai a dracului. nu ma bagati in seama, urlu si eu la luna:)
Ce frumos pasaj.
@eva: Iubirea este iubire (chiar dacă noi am început să desenăm inimioare cu câţiva cm mai jos). Condimenteaz-o cu sex, idealizeaz-o într-una platonică, orienteaz-o spre iubit, mamă sau căţel, important este ca ea să existe. Sexul nu este o condiţie şi nici o interdicţie. Eu cred că pasajul este foarte explicit şi subscriu la ce a zis mofturi.
@lolablau: Pasajul nu se referă la cazuri individuale ci la progresul tehnologic per ansamblu pe de o parte (care este un rezultat al inteligenţei umane) şi stagnarea (de fapt involuţia) pe plan interior, sufletesc, pe de altă parte.
nu-mi place blandiana.
@ lotus
stiu si eu sa citesc, inca n-am orbit de tot si retardul nu e chiar avansat
'progresul tehnologic"....in ultima suta de ani ce s-a mai inventat, ce s-a mai descoperit? mai nimic!
nu scria nicaieri de INVOLUTIA sentimentelor ci de faptul ca ele nu se schimba, ca ar fi statornice, previzibile in genere.
zau.
"acum ca si in epoca de piatra"... valoram cat iubim...asta e pur lirism lacrimogen.
nu cred ca in epoca aia de piatra exista 'iubire intelectuala', atractie intelectuala de-un par egzamplu.
zau bis.
n-am chef sa analizez textul, e dragutel dar pueril.
@ lolablau
Mie îmi place poeta Ana Blandiana de pe când aveam vreo cincisprezece ani. Ştii tu, ,,Iubesc ploile..'' Tu vorbeşti de poetă sau de persoana publică A.B.? Mă bucur că eşti îndrăzneaţă ca-ntotdeauna şi spui ce gândeşti. Dar ce poeţi preferi?
@ Lotus
Exact aşa e: iubirea e un râu în care sexualitatea este un afluent, nimic mai mult( reclam drepturi de autor la sintagma asta care mi-a venit acum, spontan!)Baudelaire îl imaginează pe iubit spunându-i amantei( in franceză,,amante'' înseamnă,,cea iubită'', nu metresă, e mai nobil ca-n româneşte)..îi zice deci,,mon enfant, ma soeur''. Iubită, mamă, copilă, soră, toate topite la un loc. Iubit, protector patern, fiu, prieten, frate...reciproca.
@Mofturi
...mă bucur că te-am emoţionat( din nou?...hihihi)... Eu tot îl aştept pe al doilea Michelangelo( un post-post michelangelo) să ştii,..ăştia nu se nasc decât o dată la jumătate de mileniu.
te citesc...te citesc...
@ mofturi
..parcă ai avut mâinile puse pe ochi când,,m-ai văzut'' pe mine că sunt persoana care,,nu spune lucrurilor pe nume''. Scuză-mă, te rog, dar nu mă cunoşti in real life. Doar nu vrei să-mi pun pozele mele nud pe blogul( tot al meu) ca să-mi fac rating? Acesta-i un blog,,lumesc'' nu e jurnalul meu( nici nu mai ţin vreunul de la 17 ani). Las că sunt destule blogeriţe cu trafic mare, ,,inteeeens, ah, vai,'' traficate, care stau cu picioarele desfăcute 24 din 24. Câtă mimare, câtă singurătate( disimulată) pe ele!
te citesc cu mainile puse pe ochi si totusi te vad...chiar foarte bine...
@ mofturi
Mă bucur sincer că gândeşti aşa. Şi mă bucur iarăşi că nu ţi-am părut prea tăioasă mai sus. Sincer, nu-mi place nici să mă ofer pe tavă, nici să stau cu cravaşa cum o fac acelea, ,,unele''. Şi în viaţă, şi pe blog, am stilul meu.
nu-mi p'ace cu clavaşa că mă doale şi păng! ihi, ihi, aaaaauuuuuu!
@lolablau
"in ultima suta de ani ce s-a mai inventat, ce s-a mai descoperit? mai nimic!"
Ai foarte mare dreptate aici şi probabil ar trebui să ne întrebăm de ce. Dincolo de asta e clară diferenţa dintre a merge cu carul şi a zbura cu avionul, deci tehnologic suntem mult mai avansaţi decât eram în trecut.
Şi da, AB vorbeşte despre o stagnare, mai exact sensul în văd cam aşa: inteligenţa ne-a permis să ne expansionăm în lumea asta fizică dar iubirea încă nu ne-a transformat în zei... Însă subscriu la ce a spus mofturi considerând că de fapt e o involuţie.
Şi care este măsura noastră ca oameni, dacă nu aceea a iubirii? A, scuză-mă, iubire intelectuală nu există, iar anticii trăiau mai intens şi mai profund decât noi. Şi da, arta era mai în floare. De lotus. :))
ba exista. cu exemple( n-am chef sa dau) exista toate alea. dar sunteti dumneavoastra incapatanat.
prea multe formalisme...
alte masuri a faptului ca suntem oameni e ca putem gandi abstract sau ca facem compromisuri?
n-am vazut/auzit de alte fiinte care pot rezolva ecuatii polinomiale sau care renunta la o seara cu baietii pt a-si vizita soacra:))
*alte masuri ALE
politia mea proprie si personala ma trage de maneca, iar:))
*suntem oameni AR FI
concluzie: astfel, iata alta masura, ne putem corecta propriile greseli de gramatica:))))
@zulu: ehh, aia e o măsură a noastră în comparaţie cu regnul animal, dar eu mă gândeam la ceva mai mult... :)
Cu cuvintele lui Blaga:
"A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară."
Sau cu cuvintele Sf. Augustin:
"Există în noi ceva mai profund decât noi înşine..."
@lolablau: spune-mi "tu" (sau chiar "mă") :P
@Lotus: si iubirea ne diferentiaza de regnul animal. poate ca sf. Augustin se refera la spirit sau duh(in acceptiune teologica).
@zulu
Henry Bergson dovedeşte în excelentul său studiu despre râs că tocmai, şi doar ea, capacitatea noastră de a râde ne diferenţiază de animale. Ele, se ştie, sunt incapabile de râs. Apoi, aş zice că reflexivitatea, conştiinţa de sine, cf. Heidegger. Iubirea nu prea cred: şi mamele din regnul animal îşi jelesc puii care pier... poate cea teologală, da.
Lotus: ioi( interjecţie din Transilvania), Blaga! Mai zi, ce-ţi mai place de la Blaga! ,,Negrule, cireşule/Gândul rău te-nprejmuie.../ Jinduiesc la fructe coapte/Guri venite-n miez de noapte.''
Cred ca Henri (francez) nu Henry. Daca mai folosesti nume d-astea (Bergson, Heidegger)o sa creada unii ca injuri. Si iubirea exista numai la om. La animale este instinct. Ai vazut tu vreun Romeo urangutan iubind vreo Julieta din aceeasi specie ?
...errare humanum est, perseverare diabolicum. Din ortografierea greşită rezultă:
-că nu dau copypaste-uri
-că au trecut câţiva ani de când l-am citit pe Henri Bergson, voila
-că graba strică treaba
-că ortografierea nu-i eroare de gândire...et tout le reste.
Cât despre numele mari pe care le-am utilizat ( şi,poate, citit)le voi cita fără teamă. Cine are condiţie fizică( sau intelectuală?!) se ţine după mine, cine nu,nu...hihihi. Dacă mâncaţi la masa mea, cred că eu stabilesc meniul...:)Sigur că puteţi protesta, refuza şi nu mă voi supăra etc.
Cred că mofturi voia să sugereze un limbaj mai adaptat cititorului de bloguri de azi. Cu care să ajungi mai uşor la el.
Legat de iubire, cred totuşi că ea există într-o formă incipientă şi la animale. Are această ştampilă a instinctului pentru că animalul nu o conştientizează, dar cred nu este insensibil. Şi sunt cunoscute numeroase cazuri de animale al căror devotament faţă de stăpânul lor ne dă clasă multora dintre noi ca oameni. Asta însă nu scade cu nimic autenticitatea afirmaţiei că valorăm atât cât iubim...
@Lotus
...rămâi acelaşi minunat mediator.Însă... NU!...nu sunt pentru oricine. Să vină cititorii la mine, nu eu la cititori. Iar dacă nu vin, scriu pentru Marele Absent, nu-i nicio pierdere. Şi uite aşa, mă voi ,,întâlni'' numai cu aceia care consideră că am ceva de spus, fie şi despre Heidegger.