În piesa ,,Google, ţara mea'' montată de Ştefan Iordănescu pe textul Mihaelei Michailov, pe care l-am văzut aseară, revin ritmic două întrebări pe care actorii le şi adresează interactiv publicului:
Tu eşti român?
Tu eşti fericit?
Textul dramatic este foarte îndrăzneţ şi problematizează despre discriminare, uzează de nume de personaje politice, de numele Madonnei chiar, cea care a transmis un mesaj antidiscriminare la primul şi ultimul ei concert în România. Suntem noi discriminaţi în Europa? Vă e ruşine să vă declaraţi naţionalitatea? Ce s-a ales de mândria naţională? Până când ne vom sabota noi pe noi ca naţiune? De ce nu avem curajul unei noi clase politice? Fii tu cel care candidează la o funcţie politică pentru a-ţi promova ideile. Despre acestea şi despre imposibila( deocamdată?) fericire românească este vorba în montarea despre care vorbesc. Nu în ultimul rând, despre curajul acţiunii într-o ţară prea defetistă.
