Este blogul o întâlnire?(Blogging... din culise, ep.1)


scris de în

16 comentarii

Îmi spune un cititor al blogului meu, L., că ,,blogul este o poartă'' spre sufletul celui care l-a conceput şi care îl construieşte din postările-i personalizate. În speţă, poate deveni o poartă şi spre sufletul meu.

Nu contrazic metafora cu blogul-poartă, blogul-fereastră. Dar voi dezvolta o alegorie cinică şi voi declara că   ,,blogul  nu e omul'', blogul e doar o bucată din om. Ne deschidem noi, cei care ţinem bloguri, inima complet? Nu, nouă din zece n-o facem. Avem grijă de imagine, scriem lucruri în avantajul nostru, cel mai adesea. Mă-nclin în faţa celor care pot altfel. Nu, nu minţim, dar nu ne evidenţiem rănile, ratările, ruşinile.  Sau foarte rar şi cu măsură. Ne temem de ,,scripta manent'', de cuvântul scris, de faptul de a ne reciti pe noi într-o postare prea vulnerabilizantă. Există tabu-uri în blogging, nu le vedeţi?

Blogul meu e construit, dar nu minte, blogul meu e bucată din mine, dar nu sunt doar atât, nu sunt doar un fragment.  E o poartă deschisă, dar nu atât de larg pe cât aţi vrea, mereu.  Poate că există clipe de graţie când totuşi din neatenţie sau intenţionat poarta stă deschisă larg şi ai putea vedea întregul. Cititorule, depinde şi de tine dacă ai disponibilitatea să intri şi să înţelegi.

16 comentarii

Tu ce crezi?