Îmi spune un cititor al blogului meu, L., că ,,blogul este o poartă'' spre sufletul celui care l-a conceput şi care îl construieşte din postările-i personalizate. În speţă, poate deveni o poartă şi spre sufletul meu.
Nu contrazic metafora cu blogul-poartă, blogul-fereastră. Dar voi dezvolta o alegorie cinică şi voi declara că ,,blogul nu e omul'', blogul e doar o bucată din om. Ne deschidem noi, cei care ţinem bloguri, inima complet? Nu, nouă din zece n-o facem. Avem grijă de imagine, scriem lucruri în avantajul nostru, cel mai adesea. Mă-nclin în faţa celor care pot altfel. Nu, nu minţim, dar nu ne evidenţiem rănile, ratările, ruşinile. Sau foarte rar şi cu măsură. Ne temem de ,,scripta manent'', de cuvântul scris, de faptul de a ne reciti pe noi într-o postare prea vulnerabilizantă. Există tabu-uri în blogging, nu le vedeţi?
Blogul meu e construit, dar nu minte, blogul meu e bucată din mine, dar nu sunt doar atât, nu sunt doar un fragment. E o poartă deschisă, dar nu atât de larg pe cât aţi vrea, mereu. Poate că există clipe de graţie când totuşi din neatenţie sau intenţionat poarta stă deschisă larg şi ai putea vedea întregul. Cititorule, depinde şi de tine dacă ai disponibilitatea să intri şi să înţelegi.
scris de anca giura în chiromanţii
Păi blogul nu e ziar (deşi ar trebui ca şi jurnalistul să fie sincer). Pornesc de la premisa că majoritatea celor care işi fac blog scriu despre ce îi pasionează şi defineşte. Ba mai mult decât în viaţa reală, unde nu te poţi exprima. Simţi un imbold artistic. Ce faci? Nu eşti actor şi nici nu poţi începe să cânţi pe stradă. Puţini vor ştii că tu compui poezii. Blogul însă nu are aceste limitări. Răni, ratări, ruşini? De ce să le faci publice? Nu eşti tu. Eu te definesc prin momentele tale de sublim. E drept, puţini gândesc aşa. It's ok...
@Lotus
Încerc să fiu onestă, să fiu o ,,gazdă'' cinstită. Scriu aici liber, personalizat, dar nu până la exhibare( unii bloggeri ajung la exhibare...)Viaţa-i viaţă, blogu-i blog, iar arta-i artă. :) Uneori, cele trei se pot intersecta, dar sunt numai străfulgerări.
Pe mine nu ma incanta la un blogger sa fie neaparat sincer. Cum s-a sculat, cum s-a culcat si cu cine, ce-a mancat de s-a umflat etc. Ma intereseaza un singur aspect : blogul sa fie viu.
@ mofturi de ochelarist
... aşa mă gândeam şi eu.:)
Doamne. Dar nu vorbim de bloguri gen mediafax sau hotnews. Cu ce sa fii nesincer? Daca simti sa scrii ceva despre tine, scrii, daca nu, nu... Mie nici nu mi-a trecut prin cap ideea de a face un blog in care sa ma pun intr-o lumina favorabila. Si la urma urmei, ce va intereseaza parerea altora despre voi?
In ce priveste faptul ca nu scrii TOTUL despre tine... sexy nu inseamna sa se vada tot. Sexy inseamna sa se intrezareasca... :)
Există însă tendinţa să ne ,,creăm imagine'' prin blog. E pulsiunea omului contemporan. Şi totuşi avem nevoie de sinceritate într-o lume măsluită mediatic. Aşadar, între,,dorinţa de imagine'', ,,dorinţa de comunicare'' şi sinceritate, între cel trei deci, fiecare blog îşi dă măsura sa.
Sa luam un exemplu concret. Va place blogul Lorenei Lupu ? Mie-mi place mai ales pentru umor. Dar sunt sigur ca ea nu vorbeste asa in viata de toate zilele. Limbajul ei este numai pentru scena blogului.
Păi şi în acest caz în care vrei să îţi crezi imagine şi mai "ajustezi" anumite lucruri pentru a cadra mai bine cu această imagine, tot o reflexie a sufletului tău este blogul... adică aşa blog, aşa autor... :) Acum, depinde de cititor... E drept că mai văd pe unele bloguri chestii de genul: Blogerul X a zis aia despre mine dar X este nesimţit şi a facut Y dar eu nu am făcut Z etc... :) Le citesc mirat de ce zice acolo şi merg mai departe...
@Lotus: da iti place ?
isuciu: scriam la comentariul meu cand tu ai postat, am citit dupa. deci eu replicam la hoata de cultura.
tocmai am intrat pe blog. arata bine atat ca aspect cat si ca continut. mi se pare super. nu cred ca isi impune un anumit limbaj pe blog care nu e al ei, mai degraba se cenzureaza in viata reala si se descatuseaza pe blog. imi place tonul direct folosit. nu imi plac vulgaritatile. sunt sigur insa ca ii aduc mult trafic. cred ca cu prietenii apropiati sau pe mess vorbeste asa.
Nu mă-ncred în cei care scriu într-un fel atractiv pe blog şi ar fi foarte diferiţi pe viu. Eu personal sunt egală cu mine în spontaneitatea şi temele blogului maeu ca şi în viaţă. N-o ştiu pe L.L., nu-i ştiu pe mulţi,,din concurenţă'' şi nici nu caut expres s-o fac. Dar când descopăr intempestiv un blog bun pot comite un coup de foudre. :)
Lorena Lupu? (am verificat)
Au, e bună, zău. Provocatoare în teme, curajoasă în atitudini. Am observat deja care îmi sunt asemănările cu ea, dar şi deosebirile. Mergem personalizat fiecare pe blog-drumul ei, deşi ţinem prăvălii dechise pe aceeaşi stradă cum s-ar zice.:)
Da, e buna... si blogul la fel. :)))
daca puteti citi printre randuri...acesta este(blogul) doar un fragment din dvs. pentru altii blogul insa este insa ratiunea suprema, treapta cea mai inalta a calitatii personale. recunosc ca viata de zi cu zi nu-mi ofera satisfactiile pe care le ...rup, le arunc, uneori pe blog.si nu doar mie mi se intampla asta, eu macar recunosc, fara sa minimalizez importanta(absolut efemera si material inexistenta) a blogului.
sper insa ca blogul acesta va avea viata lunga. mai aparuse odata o persoana interesanta care si-a abandonat mica jucarie-blog, hetaera:)
@ lolablau
..ai un cinism nebun( de frumos!)
Voi dezvolta o rubrică specială,,blogging'' în care voi arăta episodic tot ce îmi relevă mie acest,, hobby''.
Există bloggeri foarte vanitoşi, aşa-i? Şi eu am remarcat. Aceia nu rezistă, clar...