Programatorul-idol

Ai senzaţia că nu citeşti un roman românesc, parcurgând această carte, atât de bine joacă autoarea clujeană cartea obiectivităţii naratoriale. Florina Ilis îşi urmăreşte cu atâta pricepere cele cinci personaje, de parcă ar fi plasat o cameră de supraveghere infailibilă pe fiecare dintre acestea în parte.

Povestea este simplă, dramatică şi intensă, construită la modul captivant, extrem de verosimilă, dublată de meditaţii discrete asupra  condiţiei de homo ludens a japonezului contemporan. Un tânăr expert în IT, român, Darie, este la Tokyo de cinci ani, iubeşte două femei, o româncă şi o japoneză, şi în acelaşi timp este  urmărit  continuu de firma de roboţi cuantici la care lucrează dacă nu cumva furnizează informaţii ştiinţifice altor concurenţi. Existenţa acestui bărbat de origine română se împarte între munca de 10-12 ore pe calculatoarele cele mai avangardiste,  plăcerile erotice cu Lili şi Kiyomi şi dejucarea planurilor celor care periodic îi pătrund în locuinţă pentru a-i sustrage informaţiile parolate până în pânzele albe. Darie are un robot în apartament, pe Qrin, acesta devenind al cincilea personaj al cărţii. Noutatea şi prospeţimea viziuniii Florinei Ilis ca autoare a acestei cărţi este nu însăşi tendinţa monografică pe care o conţine această carte care restituie toate obiceiurile de viaţă ale Japoniei contemporane, devenite locuri comune ale unui turism scump, ci aceea dată de notaţiile pe care Darie la face asupra ,,robotizării’’ sale. Deşi trăieşte atât de mult conectat la butoane, programatorul de origine română a atins un level de percepţie ecranată asupra lumii care-i face ideea întoarcerii în România de nesuportat. ,,Mă  gândesc cu groază ce se va întâmpla când nu mi se va mai prelungi contractul cu  compania şi va trebui să mă întorc în România. Mi-ar fi  nespus de greu să renunţ la toată tehnologia care s-a dezvoltat în  jurul meu ca o plantă ocrotitoare, constituind ambianţa naturală a stilului meu de viaţă.’’

În altă parte, Darie reflectează asupra  condiţiei sale privilegiate de programator foarte motivat care este unul din acei semizei tăcuţi, obscuri, care construiesc o nouă lume  în silenţiozitatea sacră abia fisurată de sunetul tastaturilor. El este insul superior care poate modifica realitatea aşa cum se va şi întâmpla în cazul destinului prostituatei de lux, Lili, pe care o ,,răpeşte''  prin intermedierea unei poveşti plasate şi regizate de el pe internet.,, De ce nu pot fi oamenii programe de computere, mă întreba Lili, pentru ca tu sau cineva ca tine să le poată reprograma cu uşurinţă atunci când ceva  nu merge şi, astfel, să le confere o nouă existenţă?! Dacă aş fi unul dintre programele de computer pe care tu le creezi, îmi scria, ţi-aş cere să schimbi toate datele problemei, să ştergi unele fişiere, să le înlocuieşti cu altele, să-mi pui în loc de inimă de pildă alt organ.’’

În Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit, Florina Ilis dovedeşte o intuiţie minunată asupra condiţiei tehnologice de homo ludens a prototipului uman  contemporan. În timp ce România este încă atât de departe de acest model de om nou, Japonia  îl face viabil deja de câteva decenii. Într-un Tokyo ca un Olimp al tuturor zeilor tehnologiei, omul contemoran se scindează între fascinaţia puterii pe care i-o dă industria imaginii şi  nostalgia după existenţa esenţializată a vechilor japonezi restituită prin arta veche a grădinilor zen sau prin jocul de uta karuta care se opune jocului solitar de pachinko. Există un tragism al acestei noi condiţii umane pe care, la nivelul dragostei, Florina Ilis o reconstituie ireproşabil. Sugestia elegiacă a acestei cărţi atât de expresive este aceea că la un moment  dat, de la atâta virtualizare, omul contemporan ar putea să  refuze orice contact, orice durere şi însuşi erotismul să devină o altă formă de Contemplative Love  post-Utamaro.

Dintre cele cinci personaje, Ken (directorul de firmă multinaţională japoneză), Kiyomi( femeia–cocor, japoneza bogată şi frumoasă, soţia lui Ken), Darie ( programatorul român), Lili ( prostituata de lux, româncă) şi Qrin, robotul devotat lui Darie, trei vor muri tragic printr-o simplă apăsare de buton. Sugestia romanului este legată de devotamentul ajuns la limita crimei pe care omul contemporan, japonezul în speţă, îl are faţă de valorile pecuniare şi numai faţă de acestea.