...îi dedică Florina Ilis romanul său din 2006,
Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit. Vrea să ne sugereze că în fiecare dintre cititorii cărţii sale există o dualitate de tip
pokemon versus samurai. Pentru că este o carte atât de expresivă şi de bine povestită, mă voi ocupa de ea mâine, pe îndelete. Până atunci, mărturisesc că mi-am amintit
citind
Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit cât de aproape am fost de doamna Rodica
Frenţiu în universitatea clujeană, cum mi-a revelat dânsa cultura japoneză de care eu n-am reuşit să mă apropii decât livresc. Am renunţat după câteva luni la cursul de japoneză iniţiat de d-na Frenţiu. Înţelesesem cu frivolitatea celor douăzeci şi unu de ani că învătarea japonezei este o asceză la care
nu eram dispusă, încă. Romanul superb al Florinei Ilis mi-a mai amintit şi de
fermecătoarea
Imperiul Semnelor a lui Roland Barthes. Este vorba acolo, la semioticianul francez, despre relaţia intensă dintre tradiţie şi tehnologie
în cultura niponă de azi şi această tensiune captivantă am descoperit-o extrem de judicios restituită şi de către romanul Florinei Ilis.(sursa imaginilor:http://www.amenajari-interioare.eu/articole-amenajari-gradini/gradina-zen
...îi dedică Florina Ilis romanul său din 2006, Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit. Vrea să ne sugereze că în fiecare dintre cititorii cărţii sale există o dualitate de tip pokemon versus samurai. Pentru că este o carte atât de expresivă şi de bine povestită, mă voi ocupa de ea mâine, pe îndelete. Până atunci, mărturisesc că mi-am amintit citind Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit cât de aproape am fost de doamna Rodica Frenţiu în universitatea clujeană, cum mi-a revelat dânsa cultura japoneză de care eu n-am reuşit să mă apropii decât livresc. Am renunţat după câteva luni la cursul de japoneză iniţiat de d-na Frenţiu. Înţelesesem cu frivolitatea celor douăzeci şi unu de ani că învătarea japonezei este o asceză la care nu eram dispusă, încă. Romanul superb al Florinei Ilis mi-a mai amintit şi de fermecătoarea Imperiul Semnelor a lui Roland Barthes. Este vorba acolo, la semioticianul francez, despre relaţia intensă dintre tradiţie şi tehnologie în cultura niponă de azi şi această tensiune captivantă am descoperit-o extrem de judicios restituită şi de către romanul Florinei Ilis.(sursa imaginilor:http://www.amenajari-interioare.eu/articole-amenajari-gradini/gradina-zen
Am citit si eu Cruciada copiilor de Florina Ilis. O carte foarte buna si o autoare de mare forta. Despre japonezi am ceva a uimire: de ce i-a pedepsit Dumnezeu in asa hal ? (sau cine i-a pedepsit). Ce-au facut ?!
Abia aştept să citesc ,,Cruciada copiilor''. N-am avut timp până acum.
Cât deapre tragedia japoneză, ai pus problema un pic mistic.:) Geografii au răspuns deja, ştiinţific.
Altfel, e o coincidenţă pură că am scris acum despre Japonia. Este doar pentru că am vrut să citesc Florina Ilis şi prima carte a sa care mi-a ieşit în cale a fost aceasta.
stai ca e interesant: tu de ce crezi ca sunt pedepsiti nevinovatii ? din punct de vedere moral, nu stiitific !
Japonezii nu sunt pedepsiţi, cultura noastră creştină nu ne lasă să vedem altfel, felul lor de a trăi face parte dintr-un cataclism perpetuu, sisific chiar; sunt un popor aparte prin asta. Pentru a-i putea pricepe mai bine trebuie citită mitologia lor autentică, istoria întortocheată şi literatura contemporană. Nu, ei s-au împăcat demult cu Zeii lor.
Scorchfield :
Japonezii au fost bombardati cu bomba atomica in 1945. Efecte groaznice ale radiatiilor pe ani de zile. Si in prezent si-au construit singuri ”bombele nucleare” = centralele atomice. (nerezistente la cutremure uriase). Tara miracolului tehnic nu s-a ocupat de centrale eoliene sau de folosirea energiei valurilor, ei nedispunand de carbune sau alte resurse energetice. Este de neinteles.
Nu te mai potrivi
Şi lasă-te dus de curent
Dacă gândurile ţi-s încătuşate
Ele-şi pierd toată prospeţimea.
Seng-t`san (doctrina Zen)
P.S. A nu cumva a se crede că eu am înţeles în totalitate cele de mai sus!
mofturi, chestiunea Binelui şi a Răului este o temă extrem de importantă. Am să-i acord întâietate în câteva postpri speciale, dedicate doar ei. În lumea noastră grăbită, se evită să se pună în discuţie: ce( mai) e binele, ce(mai) e răul, ele sunt preferate în amestec, 2 în 1. Copiii noştri cresc într-o lume în mixaj care nu se aseamănă cu modelul dual din poveşti: zmeul şi făt-frumos, zâna şi vrăjitoarea. Noi suntem toţi de vină că nu le oferim o nouă morală,... (de ce nu?!)
Scorchfield, sunt de acord, japonezii şi-au asumat destinul lor milenar. Noi ne plângem de năvăliriile migratorilor, de situarea geografică improprie etc.( că de-aia avem o cultură mică, nu?)..., ăia, nu se plâng, merg înainte. Noi n-avem timp de soluţii şi reflecţii, fiindcă vorbim prea mult şi ne lamentăm şi mai mult.
cam aşa
:)
şi pentru postarea Evei!
mofturi, da, asta m-a mirat şi pe mine, relativ la trecutul nuclear.
Când am pomenit de pokemoni voiam să sugerez că Japonia este un mit globalizant şi chiar turistic. E fascinantă şi pentru că se prezintă pe sine aşa. Dar pentru mine ea nu este un model absolut. Îmi plac artele sale vechi în calitate de consumatoare de artă, dacă vrei, dar obsesia-i tehnolologică şi chiar erotismul său duplicitar( ,,cultul'' gheişelor în trecut etc.pornografia tehno, mai nou) mă frustrează. Cred că de fapt în asta constă atractivitatea ei: rămâne un mister( economic, cultural etc) şi tot ce e mister atrage. Ai observat ceva? Toţi cei care au fost în Japonia simt nevoia să vorbească despre ea ca despre o altă planetă.
Claudia Golea a fost cam tranşantă cu Japonia în Planeta Tokyo şi a făcut bine.
Să fiu sincer eu am simţit asta şi în Grecia, adevărat că umblam mai sus prin munţii goi... iar în privinţa "erotismului grecesc" fie el antic sau actual el ne este mai apropiat numai în cele ce ştim noi de el, la japonezi expunerea este mai mare, dar de ce scriu eu, care nu am fost în Japonia.
Dar mă voi duce cu prima ocazie!
Eu despre erotismul românesc( ca femeie) am o părere excelentă, bărbaţii noştri sunt disponibili, glumeţi şi gata să înveţe( receptivi la nou!). Altele sunt deficitare culturii noastre!
Erotismul lor( nici eu n-am fost in Japan!) mi se pare cam fake în prezent, daţi-mi voie!:) Aşa rezultă din industria mediatică, nu?
Rodica Frenţiu nu are cumva un soţ care predă informatică tot la Babeş?
în ce priveşte Japonia... citiţi aici.
Lotus,nu ştiu nimic despre şi n-aş comenta nici dac-aş şti viaţa privată a d-nei profesor.
eu îl ştiam pe dânsul, de aceea am întrebat
Lotus, binevenită informaţia ta despre cum sprijină Japonia cultura teatrală din RO. Teribilă putere financiară( despre asta e vorba şi în romanul F.Ilis)!