Nu pot vorbi în gura mare despre marea poezie a lumii. Este ceva indecent să o exhib. O consum ritualic, ezoteric, intim, afrodisiac. Pot vorbi liber ba chiar exegetic, în zilele mele bune, despre teatru, muzică, literatură, pictură, film, artă, dar nu despre poezie. Poesisul este o limbă aparte, cea mai high formă de comunicare, deşi nu cea mai răspândită.
Dacă mă întrebaţi cum recunoaştem un mare poet, vă spun pe şleau: după viziunea poetică şi după ritmul unic al stihuirii sale. Ea, viziunea unică, este un adn artistic al fiecărui autor în parte, adn ce se insinuează fie şi într-un vers disparat. Aşa cum un criminal se identifică după un firicel de păr, tot aşa marea poezie se identifică după un mic şi inspirat grup de cuvinte. Aveam cincisprezce ani când am descoperit cea mai inteligentă definiţie a narcisismului, la Eminescu: ,,Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul.'' Zece psihiatri să lucreze la ea şi nu le-ar ieşi cu aceeaşi acurateţe. Le-ar scăpa esenţa pură.
O nouă şi recentă revelaţie a mea o prezint aici, abţinându-mă pios de la a o comenta. Ca să n-o profanez. Zece sexologi notorii să se străduiască să definească anume ce este contopirea erotică şi n-ar reuşi precum Baudelaire:
Pune-mi trupu-n dulci osânde
Tu, cea castă, mă pătrunde( Franciscae meae laudes, Trad. de Radu Cârneci)
scris de anca giura în opiacee
Frumos text! Super!
Am vrut să-l asortez de o copie a unei picturi desăvârşite, pe care o conţine o ediţie franceză din 2005 a lui,,Fleurs du mal''. O ,,venus''albă cu văl negru, unică pe internet. M-am dat peste cap s-o copiez, să-i găsesc autorul oscilând între Delacroix şi romanticii germani târzii etc. Imposibil,... dar nu-i nimic dacă textul meu place solitar fără adaosuri de imagine. Am uitat să zic că mor de plăcere să citesc poezia în franceză, italiană sau latină. Pe ultimele două nu le stăpânesc destul, dar savoarea rămâne. Cred că e important să citim poezia în original când putem pe principiul: vinul e mai bun când îl bei în cramă. Divinum vinum... cum ar fi zis poetul...
În rest, merci beaucoup, astea-s comentariile ,,lungi'' ce-mi plac, ca al tău de-acuma. A sunat prea vanitos?
M-ai facut curios cu acea coperta. Nu poti s-o scanezi sau s-o fotografiezi?
9782903656324_2.jpg
încearcă să cauţi imagini pe google cu codul acesta. Ar trebui să vezi un nud feminin cu un văl negru, adică imaginea oximoronică pe care aş fi vrut s-o prezint. Ea însoţeşte poemul,, Le Masque'' din volumul de care vorbesc..., dar mie mi se părea reprezentativă pentru contrastul voluptate-inocenţă
Asta e? http://multimedia.fnac.com/multimedia/images_produits/Zoom_Planche_BD/4/2/3/9782903656324_2.jpg
Superb!
Poeziile sunt ceva special.
În aproape orice domeniu este mai important conţinutul decât ambalajul. La fel şi o carte, dacă ea nu are conţinut ci doar caligrafie, este nulă.
Ia însă o poezie şi transpune-i ideile în proză. O să pierzi orice efect artistic. De fapt, există poezii aparent fără prea mare substrat, exprimând doar o idee simplă cum ar fi aceea de eros, şi care sunt sublime.
Din acest motiv este logic că o poezie trebuie citită în limba nativă. Oricât de bine ar fi tradusă, ceva se pierde...
@ mofturi
nu văd ce-mi ceri dar dacă e superb, superb să fie :)
@ Lotus
...am vrut să contrabalansez teoria aceea cu ,,o imagine( inclusiv erotică) face cât o mie de cuvinte''. Ba nu, iată versurile de mai sus devin mai insidioase în imaginaţia noastră decât o mie de imagini erotice hard&kitsch.
"viziunea poetică" şi "ritmul unic al stihuirii" nu sînt singurele criterii ale esteticului, mai cu seamă ale esteticului poetic.
Iar eşti Culmea!:) N-am zis că sunt singurele criterii estetice,n-am pomenit de asta,... ci sunt criterii de diferenţiere. Tu cum îl diferenţiezi pe Rilke de Verlaine, pe Poe de Lucian Blaga? Sper că nu stai cu teoriile filologice ale poeticului deschise pe masă? Nu cumva...le simţi acestor poeţi ritmul interior? Fiindcă temele şi leitmotivele pot fi aceleaşi: moartea, dragostea, dorul ,ratarea etc....
După ce m-am format instruit într-o mănăstire filologică destui ani, zic aşa: poezia trebuie simţită, inoculată în venă( apud Ruxandra Cesereanu). Există mari cărţi de teoria poesisului şi eu le-am citit pe câteva, dar dacă aş fi o inocentă şi un bărbat mi-ar spune versurile astea două, îţi jur că nu m-aş duce brusc spre raftul bibliotecii să văd din ce poet mi-a citat, ci m-aş sprijini eventual de raftul respectiv, de la vertij, şi mi-aş deschide instinctiv un nasture de la cămaşă.( Orice asemănare cu viaţa( mea) reală e neintenţionată. Nu fabulaţi, vă rog.)
@hoaţa: încearcă aici
@ Lotus
...eşti o minune. Aceea este imaginea, Aşa-i că are sâni frumoşi?Păi, este o odaliscă, nu-i o imagine, putem vorbi de sânii ei...
(Ştiu! dacă fac pană la maşină habar n-am cum procedez. Ba da!!!!!!!!!!!!!Mă proptesc de capotă şi zâmbesc a pagubă. Pe scurt, unele tehnici mă omoară. Dar învăţ repede...când am timp s-o fac,hihihi.... Pe scurt, mersi, că iar m-ai ajutat în...trafic! hihihi)
Da, frumoşi sâni, dar prea rapidă poza. Trebuia să mai aştepte 1-2 secunde... :)
Stai puţin. În cazul unei femei nu avem voie să vorbim despre sâni? Cum aşa? Hmm...
Păi oare la ce s-a gândit autorul acestei picturi când a pictat-o? La sânii unei alte picturi? :)))
@ Lotus
Superbi sâni, mda. Dacă aş fi bărbat după şablonul ăsta i-aş căuta la femei. Mărimea B, insolenţi.:)
Despre sâni putem vorbi, dar nu oricum. Cu artă! Doar cu artă. :)
Nu poti sa alergi cu sablonu' dupa fete; eu cred ca iti trebuie ochi de pictor.
@mofturi
...touchee!
Intuiam eu că am cititori cu gusturi fine la femei.
"Dacă aş fi bărbat după şablonul ăsta i-aş căuta la femei. Mărimea B, insolenţi."
Deci vă daţi seama la ce se uită ele la noi... Era un film, Godzilla, cu un motto de genul: "Mărimea contează!" :))
@ Lotus
Nu, nu sunt şablonardă. Insistam pe ideea naturaleţii în contra imginilor vulgare siliconate, unde mărimea nu mai e B( medie).
Nu introduc atractivitatea umană în şabloane. Am gusturile mele, dar ele sunt permisive, în linii mari.
Cât despre mărimea... caracterului şi a inteligenţei...contează bine de tot, ai dreptate, hihihi!
.
văz c-ai făcut litere la kolosvar...
se pare că sîntem ontologic diferiţi. probabil baza mea de mate-info e de vină. oricum, e foarte frumos, foarte poetic să descrii poezia prin ea însăşi, dar trebuie să ai mare grijă să nu cazi în manierism, că se duce dracului giudeţul...
nu, nu mă pasionează teoreticienii sau plămăditorii de concepte. i-am citit, i-am înghiţit şi-i condamn pentru lipsa lor de fler şi de emoţie. în fond, tot despre a simţi e vorba, dar la rece. cred că-i esenţial să nu te-aprinzi, oricît te-ar ispiti comoara. rişti să-i dai foc.
@ culmea
... adică îţi place oraşul vreau să înţeleg :)
...,,ontologic diferiţi'' adică de la rădăcina fiinţei cum ar spune Heidegger? Nici vorbă, suntem doar anatomic diferiţi şi... în gusturi. Am fost pasionată de geometrie, ba şi foarte talentată la ea. Mă înţeleg de minune cu matematicienii, îşi antrenează mintea mereu.
Manierism? Ai, ce bine sună din gura unui ,,realist''..continuă, nu te opri:)... şi cum e cu manierismul? Hai,fă-i o teore....mă care să -l explice.
Oraşul da, madam C. nu chiar...
Realist? Poate magic!
Cît despre manierism, îl consider o formă mascată de grandilocvenţă. La femei, se combină cu niscaiva intuiţie, la bărbaţi cu lipsa acută de conţinut (că tot vorbeai de diferenţe - eu nu le-aş spune anatomice, că doar nu sîntem specii diferite).
Teoremă: suma meta-cuvintelor este întotdeauna identică sau mai mare cu Însuşi Cuvîntul. Cînd e mai mare, vorbim de manierism, cînd e egală, vorbim de Echilibru şi de Frumos, deci perfecţiune. Adică poezie.
@ culmea
Ooo, ador teoremele...căci şi ele sunt parte din conceptul de perfecţiune. Ai elaborat o teoremă sublimă. Auzi, apucă-te de teoria artei la bătrâneţe, teore(ma)tizeaz-o un pic.