Lia Faur devine o poetă cel puţin interesantă. Este de părere şi prefaţatorul volumului dânsei, nimeni altul decât însuşi Şerban Foarţă.
,,au o singură cameră şi tinda.două paturi şi un culcuş pentru copii deasupra sobei unde va fi cald toată noaptea. rămân pe vatră mereu trează atentă la zgomotele nopţii de afară şi din interior. ştiu tot ce se va întâmpla şi încep să plâng copilăreşte. încerc să mă ridic. picioarele mi se afundă tot mai mult în cenuşă. rochiţa de stambă ieftină se topeşte în jăratic şi eu rămân acolo pentru totdeauna''( poemul de la pagina 20)
,,azi am terminat de citit o carte despre îngeri. chiar azi când a murit mama. plâng înfundat şi frec duşumeaua în urma sicriului. încerc senzaţia aceea din urma morţii. deschid dulapuri caut urme strâng amintiri. înjur îngerii pentru neglijenţă. descopăr inutilitatea unor vorbe şi gesturi ''( poemul de la pagina 25)
,,mă vrei a ta tot mai a ta. nu mă supun. mi-e mai bine aşa. respir mai uşor. tu dormi mai bine. încalc tradiţia şi nu mă supun. femeile să fie femei să nască şi să-şi iubească bărbatul. nu mă supun. să fie supuse şi să înghită cuvinte dacă trebuie. nu mă supun. să spele cearşafuri pătate de sânge. nu mă supun. să danseze doar pe muzica orchestrei. nu mă supun. să fie femei. încep să înţeleg '' ( poemul de la pagina 57)
interesant! mai ales ultimul text citat.
@mesmeea cuttita
Lia Faur este prietena prietenei mele. O ştiu doar din auzite şi o dată ne-am salutat făcând cunoştinţă. Acum citindu-i poeziile am senzaţia că ştiu enorm despre ea, în cel mai bun sens al cuvântului. Dacă nu-mi trezeau simţirile, nu scriam despre. Îmi place firescul ei. Sunt sigură că s-ar bucura să ştie că o apreciaţi. Volumul e ca o poveste,,de sine'' cronografică...
Am tot respectul pt aceasta doamna care pe langa cariera de poet este un profesor minunat care stie ca se faca inteleasa.Felicitari!
@Anonim
Atunci,prin această mărturie a ta, Lia Faur este o persoană şi mai meritorie, într-adevăr.:)