Este jurnalistul român din zodia celor liberi?

Să tot fi avut eu vreo şaptesprezece ani pe când mă gândeam că n-ar fi rău să fac o facultate de jurnalistică. Cred că atunci se înfiinţase prima, dacă  nu mă-nşel. Mă vedeam ca o amazoană a libertăţii cuvântului, ca o războinică suavă în numele Adevărului, cu majusculă se-nţelege. Poezia lui Arthur Rimbaud îmi dădea aripi şi viziuni  cu mine iluminând obscurantismul maselor, şi ce mai obscure erau masele în anii '90, zău.  La ani distanţă, privesc înapoi şi nu regret că nu am devenit jurnalistă. Am conştiinţa mai curată aşa. Adevăr şi Libertate, Libertate şi Adevăr. Nu ştiu dacă  există vreun jurământ ca acela al lui Hipocrate adaptat la facultăţile care produc tineri jurnalişti, dar dacă ar fi, acesta ar trebui musai să conţină cele două cuvinte alegorice. Câţi dintre jurnaliştii români îşi permit să spună adevărul însă sau câţi sunt capabili să acceadă la el? Am să vă prezint pe viitor câţiva care îmi plac mie şi în care îmi mai pun speranţe mici, încă. Ei sunt dintre aceia care nu apar la tv.  Ştim că la un radio, televiziune sau ziar pâinea se ia din mâna patronului şi tot la fel de bine ştim câtă ,,libertate'' îţi dă această sclavie financiară. Brutarul îşi frământă aluatul, fermierul îşi adapă vaca, doctorul operează, astrologul studiază stele, învăţătoarea caligrafiază şi îndrumă, dar ce face crainicul tv? Care este menirea lui? Să ,,audă în cască'' indicaţii de regie, să mimeze că îi pasă de ţară? Din fericire, unii jurnalişti se plâng de soarta profesiei lor:( Sabina Fati în Observator cultural:)

,,In absenta structurilor de breasla care sa-l apere, tinar si plin de nevoi, jurnalistul autohton pare sa nu aiba nici un fel de remuscari atunci cind sare dintr-o barca in alta, tinindu-se strins de preferintele si oportunismele patronului. Cariera sa nu sta sub semnul valorilor, echilibrului, profesionalismului, ci este subordonata dialecticii supravietuirii. Statutul jurnalistului autohton se va schimba o data cu intrarea in normalitate a tarii. Cita vreme puterea, in mod direct sau prin intermediari, controleaza trusturile mass-media, patronii vor fi tentati sa-si multiplice profitul acceptind cadouri guvernamentale, revansindu-se apoi cu articole amicale. Jurnalistul roman nu are inca reflexul democratic de a se opune comenzii patronului. Frica de concediere, in absenta unor sindicate puternice, il lasa pe ziarist prada toanelor si intereselor economico-politice ale celui care finanteaza ziarul, televiziunea sau radioul pentru care lucreaza.''