Există case nelocuite, grădini părăginite, vii sălbăticite, sate părăsite, cimitire uitate şamd. În ordinea firească a lucrurilor, există şi bloguri abandonate. Pătrunzi în spaţiul lor cu pas uşor, urmărit ca de o Umbră, ca de o Absenţă. Şi emană o anume tristeţe...La urma urmei, când moare un blog?
Lista mea de bloguri
ZeList
Eu cred ca un blog nu dureaza mai mult de 5 ani.
Bine-ai venit! Uite, eu vreau să mă lămuresc ce şi cum şi am să problematizez mult pe tema asta. Este clar că blogul devine o formă de cultură ca şi literatura, muzica, fotografia etc. E un frăţior mai mic al literaturii uneori. Şi ca şi ea este de diverse grade...intelectuale.
Ai dreptate, toate au început şi un sfârşit. De ce 5 ani, eu ştiu pe unii care au abandonat după cinci săptămâni,... e deja o problemă cvasi-folozofică.
Eu am blog de 4 ani (www.isuciu.ro). Blogul poate fi o revista personala. Calitatea lui depinde de calitatea autorului. Daca bloggerul are talent literar atunci si blogul va avea valente literare. Daca nu, nu. Modul in care-ti gestionezi interactivitatea conteaza foarte mult pentru mentinerea blogului la nivelul normal. Pentru ca in general te trage in jos.
Eu am blog de foarte puţin şi am făcut-o ca în glumă, hedonist. Interactivitatea, da, e chestiunea esenţială. Mă interesează să mă exprim în stilul meu, atâta tot. Interactivitate e ultimul lucru care mă interesează. Să fiu citită, da, îmi pasă da asta, dar n-am nevoie să fiu confirmată prin comentarii, să zicem că doar prin trafic. Cred că mi le voi pune astea din urmă la modus vivendi.:)
Pai atunci iti urez sa blogaresti bine si sa fii citita!
Io mi-am propus un an pentru fiecare dintre cele două bloguri. După aceea, voi mai vedea. Dar ar fi un semn rău pentru voinţa mea dacă aş abandona înainte de a se-mplini anul pe care mi l-am propus.
Problema e că pe Sarafoff mi-e mai greu să scriu, pentru că, citind oriunde mă aflu (şi neavând posibilitatea să-mi notez câte ceva pe măsură ce citesc), ţin foarte greu pasul cu blogul (s-au adunat deja câteva cărţi despre care n-am pomenit nimic).
Altfel, blogurile abandonate parcă-s nişte case părăsite, cum spui şi tu. Încărcate de amintiri, îşi păstrează totuşi frumuseţea şi un strop de mister.
Iar când dau de unele care-mi plac şi cu_care rezonez, copilăreşte, parcă mă şi-ntristez ninţel...
Dar, ca şi cărţile, poate că un blog nu moare niciodată.
@ Teodora
...eu pretind a fi o persoană organizată, dar nu cu blogul ăsta. Aici prefer să fiu spontană de la început până la sfârşit.
Am să-ţi cercetez mâine şi celălalt blog.
isuciu: Şi ce doreşti să scrii în anul care ţi-a mai ramas ? :)
Hoaţo: Ce înseamnă un blog mort? Un blog care nu mai este actualizat? Sau citit? Sau care nu mai are trafic? Evident, ele sunt corelate.
Eu cred că un blog este viu atât timp cât suscită interes. Deci, faptul că tu ai intrat pe el (întâlnire la care a fost prezentă şi o Absenţă) înseamnă ca acel blog nu este mort, pentru că, iată, cineva a vibrat pe ritmurile unui articol din el...
Însă pentru tine (şi îmi cer scuze dacă intuiţia masculină îmi joacă feste) un blog mort înseamnă un blog neactualizat.
Tu, fiind fată (de fapt femeie), eşti mai nostalgică, mai visătoare... Iar un blog este o poartă pe care o fiinţă o deschide către sufletul ei. Pe măsură ce publică, crâmpeie din acel suflet îţi devin accesibile. Din acest motiv un blog care se închide este trist. Dar tristeţea nu îi aparţine autorului. Blogul este doar o oglindă. Pentru că poarta s-a închis şi tu nu mai ai acces la acel suflet...
Legat de blogul tău: cum te simţi acum, fiind atinsă atât de profund, la nivel de suflet, de noi, cei care citim?... :)
Şi dacă tot a venit vorba de blogul tău. Este frumos. Am şi două sugestii. Prima: creează o pagină separată în care să publici informaţii despre tine, cărţi/filme preferate etc. Este mai ok decât să dai click pe profil, deşi poţi lăsa şi casuţa cu profilul tău din bara din dreapta, dacă vrei. A doua: deschide comentariile. De ce este necesar să mă loghez pe contul de google ca să comentez? Sau să îmi fac cont?... Acel cod de verificare anti-spam este suficient...
Apropos: id-ul sinziana_14@ este valid ? Foloseşti messenger ?
Mult succes cu blogul.
@ Lotus
Sunt obişnuită să fiu citită...( în câteva publicaţii pe hârtie, nu pot spune mai mult.)Lectura voastră mă bucură.
Voi încerca să remediez ,,deschiderea comentariilor'', încă îmi scapă. Da, adresa e special creată pentru ,,transparenţa'' acestui blog, dar nu folosesc mess-ul.
Nu voi da informaţii explicite despre mine. Ele există în altă parte, dar numai unii vor ajunge la ele. Am precizat deja că întreţin un mister, dar multe postări de-ale mele vă vor conduce ,,closer''. Nu e făţărnicie, e regula jocului...
@ Lotus,
m-ai inspirat în postarea de azi, de mai sus.
@Lotus:
as cauta sa ma lamuresc de ce deranjeaza pe unii scrisul meu! n-am descifrat asta pana acum !
@isuciu
am aflat de blogul tau prin intermediul acestor comentarii. inca nu am citit, daca doresti, dupa ce imi formez o parere, ti-o impartasesc cu drag. mai sus m-am exprimat gresit si imi cer scuze. voiam sa zic ce scrii in anul care i-a mai ramas blogului, nu tie. dupa opinia ta, un blog rezista maxim 5 ani iar al tau il ai de 4... deci mai are unu. mi s-a parut prea vag raspunsul cu 5 ani, nu erau precizate lunile, minutele, etc, de aceea m-am luat de el... :)
@Lotus:
Ok, intelesesem. M-ar interesa parerea ta.
un blog e mort din start. singura lui calitate e ca spre deosebire de un caiet, un 'pseudojurnal' aci mai ai si doi, trei cititori, care majoritatea din complezenta te aplauda si zic da. in rest...mare inginerie:)
@ lolablau
...îi desfid pe toţi cei care mă citesc complezent. Mai bine defel...am să-ţi dedic un post pe tema asta...:)
nu era vb. despre blogul dvs. in special. exista un formalism si la nivel de taste si de monitor...volens nolens ne supunem... in rest despre moartea blogului(in general): sa moara, da-l naibii! facem altu'! mai trainic si mai luminos. parol:)