(Fragment dintre-un roman probabil.)
Fotograful i-a netezit
dantela ce i se întindea precum o hartă între omoplaţi şi i-a spus cu amabilitate
ţine spatele drept. Ei i s-a părut atingerea lui blândă. El a setat aparatul pe
luminozitate. Afară ningea cu fulgi albaştri. Fotograful i-a îndreptat o şuviţă
ce se desprinsese din cocul ,,franţuzesc''. Ei i s-a părut atingerea lui plină de curtoazie.
Întredeschide buzele i-a spus el şi iPhone-ul lui a vibrat. Nu pot vorbi acum, sună-mă în
jumătate de oră. Afară zăpada se înteţea. A îngenuncheat stângaci în faţa ei
aranjând un val de mătase. Priveşte în sus ca şi cum ai urmări o pasăre. Ea
şi-a sprijinit mâna cu manichiura impecabilă și inutilă pe curbura şoldului
înfăşurat în dantelă.
Au să fie gata cam pe mâine seară a adăugat el visător, te
sun eu şi a ieşit din cadru grăbit să se afunde în camera obscură spre a evalua noua achiziţie din haremul cast şi fetişist
al frumoaselor femei visate. Femei tăcute, languroase, misterioase, cu sânii grei
de promisiuni, cu ochii umeziţi de dorinţe virtuale.
Rămasă singură, şi-a
tras blugii slim pe sub rochia de dantelă, şi-a desfăcut cu mâinile reci
fermoarul de la spate, sfârcurile i s-au strâns uşor de la frigul care se propaga,
şi-a tras bluza de caşmir peste cap. Și-a șters cu un șervețel cosmetic rujul
carmin rezistent la transfer. Unghia s-a agăţat în închizătoarea de la cizmele înalte.
Afară ningea intolerabil de liniştit. A îndesat rochia în rucsac ca pe un
prosop inutil şi a ieşit rostind apăsat la revedere.
Mi-a plăcut mult.