Un intelectual pe (citeşte,,per'') lună şi-a propus Biblioteca ,,A. D. Xenopol '' să invite în faţa publicului larg. Miercuri, 30 octombrie 2013, a fost rândul meu. Mulţumesc, Lucia Bibarţ şi Florin Didilescu, pentru încrederea acordată!
,,În
rochia ei bleumarin cu imprimeuri florale albe, profesorul Anca Giura
ne-a părut, la întâlnirea de la bibliotecă, mai degrabă, o studentă
care susţinea un expozeu pe o temă
dată, un examen, de ce nu?! Doar podiumul şi masa-catedră la care
invitata stătea picior peste picior, teancul de cărţi cu semnele
aferente aşteptând să fie deschise şi apoi implicarea şi bucuria
spunerii i-au trădat postura.
Groaza şi emoţia de-a se adresa
unei presupuse săli goale, sentimente ce au încercat-o iniţial, au a
fost înlocuite brusc de senzaţia de cald, de bine. Apoi de cea de prea
cald. Pe fondul declaraţiei de dragoste faţă de literatura
franceză, Anca Giura ne-a vorbit despre artişti şi efortul lor continuu
de şlefuire a expesiei literare, vizuale sau muzicale. Despre greaua
experienţă şi cel mai adesea, profunda suferinţă din spatele cuvintelor
scrise.A citit, pentru început, din Marquerite Yourcenar, favorita sa –
Memoriile lui Hadrian. Tot în sprijinul părerii sale despre truda
scrisului, invitata a pornit pe Cărarea pierdută a lui Alain Fournier,
cărare ce l-a „pierdut” pe autor atât de prematur. Apoi, Anca a ieşit
oarecum de sub vraja scriiturii franceze şi şi-a exprimat admiraţia
faţă de destinul şi Testamentul francez al rusului Andreï Makine. ,,Cărţile sunt produsul sufletelor scriitorilor. Cartea este un vehicul
literar în care sperăm să găsim marea iubire, lucruri
fascinante. Cartea este o formă de singurătate prin care viaţa devine
suportabilă.” a afirmat ea. Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di
Lampedusa a fascinat-o de asemenea.Ca o carte singulară, cu un destin
singular.Deci, a citit şi din aceasta.În continuarea topului lecturilor
i-a aşezat pe Mihail Bulgakov, pe Susan Sontag, dar şi pe românul
contemporan nouă Bogdan Suceavă. Călătoria literară a Ancăi Giura
s-a încheiat cu câteva destăinuiri. În ceea ce o priveşte nu concepe să
treacă o zi fără să citească, pentru că lectura e un drog care-i
înfrumuseţează viaţa, iar cartea un veritabil prieten. Şi tocmai
pentru că nu e obişnuită cu aplauzele, profesorul fiind azi rareori
aplaudat pentru prestaţia lui de la catedră, am zice tot mai rar, Anca
Giura a fost răsplătită cu ropote de aplauze, în mai multe
rânduri. Probabil că răspunsurile ei la aşteptările iscate de un asfel
de proiect au fost de 10 .Chiar dacă, pe când studia la facultatea din
Cluj-Napoca, nota 10 se primea extrem de rar. Sau, poate tocmai de
aceea! ''
de Lucia Bibarţ