Art critic.
Blurry shadows.
You are flying.
Whisper your thoughts to the world.
I am listening. (RB)
Blurry shadows.
You are flying.
Whisper your thoughts to the world.
I am listening. (RB)
Învestite de modele culturale şi de principiile artei clasice cu obligaţia de a fi mereu tributare frumuseţii, femeile au o relaţie particulară cu oglinda, se ştie. O legătură de strânsă prietenie, de capriciu, de dependenţă, de ură, de reflecţie, de dragoste, de la caz la caz, de la zi la zi. Tot un soi de oglindă se dovedeşte a fi şi fotografia de artă de tip portret. Dacă în trecut femeile îşi doreau să fie imortalizate de un pictor ( bărbat, nu-i aşa?), ei bine, personal am avut dorinţa să fiu fotografiată de o anumită femeie. O femeie-fotograf cu un talent deosebit, ale cărei imagini mi-au atras atenţia din prima clipă în care le-am văzut. Este vorba de Ruth Borgfjord, o persoană pasionată deopotrivă de fotografie şi de teatru. Pentru meritele fotografiilor ei făcute în teatre, a fost invitată deja la importante festivaluri internaţionale de gen, ceea ce şi merită din plin…
Am intuit că în faţa unei fotografe de fineţea ei nu voi da greş şi voi fi foarte autentică. Ceea ce nu ne prea reuşeşte atunci când ne priveşte un ochi masculin. Iată ce a ieşit, un moment de graţie, de puritate, o secundă de imponderabil care mă reprezintă în profesia mea, dar și în temperament. Mereu mi s-a părut că Ruth este capabilă să sesizeze la subiecţii portretelor ei secundele lor de supremă poezie. Este exact ce am căutat şi exact ce mi-a oferit. Fiinţe versatile şi fragile, ce ne-am putea dori altceva de la fotografie decât să ne reprezinte în esenţa noastră bună şi, de ce nu, unică?
Am intuit că în faţa unei fotografe de fineţea ei nu voi da greş şi voi fi foarte autentică. Ceea ce nu ne prea reuşeşte atunci când ne priveşte un ochi masculin. Iată ce a ieşit, un moment de graţie, de puritate, o secundă de imponderabil care mă reprezintă în profesia mea, dar și în temperament. Mereu mi s-a părut că Ruth este capabilă să sesizeze la subiecţii portretelor ei secundele lor de supremă poezie. Este exact ce am căutat şi exact ce mi-a oferit. Fiinţe versatile şi fragile, ce ne-am putea dori altceva de la fotografie decât să ne reprezinte în esenţa noastră bună şi, de ce nu, unică?