În calitate de prietenă
şi de membră a Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi din Arad, pe data de
17 decembrie 2014 am avut plăcerea să prezint în cadrul Librăriei Scienta
lansarea cărţii 50 de vinuri românești
întâlnesc 50 de preparate culinare italiene
de Marinela Vasilica Ardelean. Pentru că profesia o poartă de-a lungul unei
săptămâni prin mai multe oraşe şi chiar ţări nu am avut prilejul să o cunosc pe
autoare de mai dinainte. Aşa că i-am urat ,,Bine-ai venit’’ cu numai un sfert
de ceas înainte de evenimentul propriu-zis cu senzaţia de a fi cunoscut-o parcă
de-o viaţă. Căldura, inteligența şi sinceritatea acestei femei care practică o profesie
plină de curaj şi de complexitate m-a acaparat din primele minute. Iar conversaţia
noastră publică pe tema cărţii s-a
desfăşurat cu o naturaleţe de care ne-am bucurat reciproc.
Alături de autoare, s-a
găsit ing. dr. Mirela Heizer, una dintre cei doisprezece inspectori naţionali pe
produsele viniviticole româneşti. În semn de preţuire, am beneficiat de prezenţa
actorului Zoltan Lovas, altminteri un iubitor de vinuri fine, cel care i-a dedicat Marinelei un poem. Dincolo
de excelentele impresii pe care mi le-a făcut albumul de gastronomie şi vin la
care a muncit plină de intenţii nobile Marinela Vasilica Ardelean - şi pe care
le-am enunţat la lansarea propriu-zisă precum şi la conferinţa de presă ce a precedat-o-,
am avut ocazia să reflectez la alegerea pe care o reprezintă statutul de
degustător profesionist şi de somelier.
După ştiinţa mea, nu
avem o istorie a someleriei în România chiar dacă am avut chelari vestiţi pe lângă
voievozii noştri. Era previzibil să nu deţinem una pentru intervalul 1948-2000,
dar mă gândeam că s-ar mai putea găsi ceva pentru prima jumătate de secol XX.
Profesie nouă şi complexă pe meleagurile noastre, someleria
este practicată de oameni tineri, cel mai adesea educaţi profesional în ţări cu
mare tradiţie oenologico-gastronomică. În
trecut, somelierul stătea în preajma cercurilor puterii, deservea potentaţii şi
familiile regale. În prezent, el este un maestru al ospitalităţii, asortând cu
fină creativitate vinurile bune cu mâncărurile rafinate în restaurantele
stelate, cât mai stelate.
Cultivând un meştesug de
nişă deocamdată, dar cine stie ce ne mai poate aduce globalizarea?, somelierul stăpâneşte
cu graţie arta conversaţiei şi public speakingul, este poliglot şi ceremonios.
În funcţie de temperamentul şi cultura asumate, are aplecare spre exprimări
literare sau tehnice care deservesc interesele diverse ale publicului.
Aşa cum a arătat şi
Marinela Ardelean, someleria nu este deloc străină de educarea gustului
publicului pentru frumos şi pentru autenticitate. Considerată arta supremă a
servirii la masă, act estetic rafinat de-a lungul unui mileniu cel puţin -dacă
punem la socoteală faptul că în Evul Mediu timpuriu someleria nu era temeinic
definită deși își are originea în Antichitate-, someleria este o aventură a gustului, asociată ideii de grande cuisine, amintind de marile
ritualuri ale aristocraţiei de altădată, un savoir
faire ce ţinteşte spre un nec plus ultra al unui nou model de savoir vivre.
