De trei zile-ncoace o firmă de IT s-a oferit să mă ajute într-o chestiune mică şi spinoasă de salvare a unui document vechi, semnificativ pentru mine. Pe ochi frumoşi. Simplu: acum zece ani am scris un text profesional de mare importanţă, dovedită ulterior. Nu-l mai am decât în varianta ,,listat pe hârtie''. Mi-am zis: mă salvez cu o scanare. Am tras pe dreapta, am intrat, am salutat, le-am lăsat foile, banii, e-mailul, în juma' de oră îl aveam pe CD şi pe mail. Da' cum îl folosesc mai departe? Că eu voiam să-l transform, să-l modific, să-l expediez etc. De trei zile( şi încă nu s-a terminat), băieţii specialişti s-au angajat ei să mă descurce. Mi-au trimis pe mail zece variante. Niciuna nu se deschide. Trei zile! Păi, nu mai bine îl trimiteam pe CD cu poşta unde era nevoie, şi deja era ajuns. Nu-mi spuneţi că am ajuns la oamenii nepotriviţi, nu e aşa, au firmă mare în centru. Morala: există căi mai simple şi mai bune decât tehnologia, uneori ea este un hăţiş. Nu faceţi exces de ea.( PS: le-am zis băieţilor senină: ,,renunţ, nu vă bateţi capul''. Dar ei, nu, e onoarea lor în joc. Şi când te gândeşti că au numai o viaţă...)
Sunt "programe de recunoaştere a caracterelor", în funcţie de calitatea scanării avem şi randamentul, adică rata de erori. Dacă textul este lung, se cere ceva timp, mai ales că de obicei corecţia se face cu foaia scanată (originalul devenit acum) în mână, urmărire greoaie pentru cei care nu au fost vreun "cap limpede" niciodată! :)
Scorchfield, mulţumesc pentru consolare, da-s consolată deja. Autoconsolată! :)
Adică, dacă tehnologia nu ,,m-a rezolvat'' în trei zile, există alte căi. De ce cred eu că tehnologie=câştig de timp?! Sau aşa ar trebui să fie. Păi, ce nu rezolvăm în trei zile mai e în beneficiul nostru? Râmîn precaută cu benefiiciile tehno în viaţa noastră atunci, fără a le nesocoti pe multe, destule, dar nu pe toate.:)
"Niciuna nu se deschide."
Adică ai un fişier pe CD şi nu reuşeşti să îl deschizi, să vezi ce conţine? Asta înseamnă că nu ai instalat pe calculator softul necesar prelucrării fişierelor de acel tip. De exemplu ei l-au salvat cu M$ Word şi tu nu ai aşa ceva sau ai o versiune mai veche. Oricum, problema cred că e la tine. :P
Dă mai multe detalii.
Lotus, vezi că sunt sensibilă. Nu-i apăra, nu sunt dumnezei.
Dar de faptul că le-am zis: trebuie să trimit documentul lui x şi ei şi-au asumat să-l trimită ei lui x, iar x îmi scrie: ,,nu-l pot deschide'' ce zici,...nu aud?
Simplu: IT-iştii trăiesc pe o insulă şi vorbesc în limba lor. Câtă singurătate! Dacă un om nu ştie, sau nu e atent( eu) îl iau încet şi-i zic pas cu pas. Ok?
Nu mai vreau detalii, enough is enough. Am pus CD-ul în plic, l-am expediat, gata. Ce n-a ajuns ataşat, ajunge cu poşta. Am pierdut prea mult timp din cauza tehnologiei, punct.
Păi nu vreau să te supăr dar ca răspuns la întrebare, zic că dacă firma scanează un document şi îl salvează în pdf să zicem iar X nu îl deschide, cel mai probabil X nu are Adobe Reader (sau alt program similar care citeşte pdf-uri) instalat. Exceptăm cazul cu CD-ul zgâriat, deci fişierul îl poate copia pe calculator dar nu-l poate deschide.
O continuare naturală ar fi să caute pe Google sau să întrebe (firma sau pe altcineva) cu ce se deschid fişierele cu extensia pdf şi apoi să instaleze ce trebuie. Eu aşa aş fi făcut.
Nu-mi explic reacţia celor de la firmă, probabil s-au gândit că decât să îl ghideze cu instalarea lui Adobe mai bine salvează în alt format, de exemplu Word. Se poate ca destinatarul plicului să nu fi avut nici Word instalat, dar nu văd de ce au făcut 10 discuri succesive. Tu te-ai uitat la ele, ce conţineau?
Apropo de asta, eu aş fi verificat la mine fişierul să văd cum se prezintă, apoi l-aş fi trimis prin mail sau pe net. Ajunge mai rapid şi mai ieftin (de fapt gratis) ca prin poştă. :)
PS: şi faptul că cineva nu ştie folosi o coasă mecanică nu face cositul manual mai rapid la modul general, decât eventual pentru respectivul. :)
i-auzi că n-am Adobe Reader. Ba am, şi câte mai am...
Cum era gluma aia cu ...biiip...se termină oricum cu morala: ,,există doar ,,cosaşi'' nepricepuţi'', hihihi...
Aia nu era glumă, aia era realitate. :)
Realitatea verificată( azi de dimineaţă) este, Lotus, că există şi cosaşi pricepuţi...Secretul ierbii să rămână.:)