Toată viaţa mi-au plăcut oamenii care au ştiut să-şi păstreze vitalitatea spiritului mereu proaspătă. Sunt cazuri rare, exemplare. În îndrăzneţul roman Hai să furăm pepeni, Nora Iuga debordează de curaj feminin şi de prospeţime a viziunii, ilustrând premisa-mi de mai sus. Primul lucru de semnalat la acest text de proză recentă este extrema sa actualitate. Suntem în faţa unei ficţiuni care tratează necruţător ( aşa cum şi merită) realitatea televizuală care ne influenţează enorm. Autoarea pleacă de la un caz real al unei preadolescente rome care a întreţinut relaţii sexuale cu un ,,unchi'' de...16-17 ani şi, în urma sarcinii, psihologii de la tv au decretat: avort la o clinică în Anglia.( Cred că vă amintiţi cazul de acum trei-patru ani).Ironia necenzurată la adresa psihologiei de la tv este neţărmurită în cazul autoarei Nora Iuga. Dar cine sunt aceşti ,,maeştri'' ai moralei postmoderne care stabilesc ei ultimii ce e bine şi ce rău( implicit în sexualitate)? Cu morga lor profesională susţinută de machiaj şi de statul de plată, aceşti ( întotdeauna?) profesionişti stabilesc reguli, limite, moralităţi, şi numesc pe cine e ,,normal'' sau nu. Cine-i judecă dacă s-ar înşela?
Astfel, psihologii au decretat: avort, căci născând la vârsta de 11 ani, fata ar rămâne traumatizată. Nora Iuga problematizează: dar oare însuşi avortul ( pierderea) n-o va traumatiza? Şi dacă aceasta fost dorinţa ei, a fetei, şi n-a fost vorba de niciun viol, aşa cum era presupus, total incert? În sprijinul acestor puneri în criză, Nora Iuga ilustrează cu trauma femeii din România în comunism, supusă avorturilor clandestine de o societate intolerantă cu problemele fertilităţii ei. Şi de asemenea aduce în discuţie dreptul la viaţă al fătului, confirmată de reportajele de pe Discovery. În contrapondere, sunt prezentate primele experienţe ale corpului la fetiţele în pragul adolescenţei care pot manifesta dorinţe sexuale justificate hormonal şi emoţional. Metafora furtului din titlu trimite la furtul erotismului din ,,celălalt'', element pe care îl conţine în doză mai mică sau mai mare orice act sexual, de fapt.
Cât şi cum furăm erotismul din ceilalţi, atunci? Provocările vestimentare (feminine) ale televiziunilor nu execută un viol simbolic asupra adolescenţilor în formare erotică, totuşi? Şi poate că orice poftă ( erotică, instinctuală) este în ultimă instanţă un furt. Cât despre pepenii conţinuţi metaforic tot de titlu, termenul trimite fără tăgadă la rotunjimea fertilităţii feminine. Nora Iuga sugerează că e în firea omului ,,să-i fie poftă'' în deplină conştiinţă de a nu-i face celuilalt de lângă tine un rău, desigur. Limbajul direct al cărţii dezvăluie tainele nubilităţii cu un curaj pe care numai vărsta literară matură l-ar putea îndrăzni şi care m-a făcut s-o imaginez pe scriitoarea Nora Iuga ca pe varianta feminină a lui Ştefan Agopian din Fric: ,,Mai bine mîncăm hrighi sau bureţi de prun, uite ce de-a mai sînt pe-aici. ''Nora, adică Ninel, ia ghemotoacele alea umede ca nişte măruntaie de animal în mână, le miroase şi strîmbă din nas, până la urmă le atinge cu limba...,,Tu ştii a ce miros astea ( bureţii n.m.), Puiule?'' ,,Nu, spune-mi tu.'' ,,Nu pot, trebuie să-ţi arăt, da' numa dacă-mi arăţi şi tu''. Fetiţa se ridică, îşi suflecă rochiţa de stambă roşie cu picăţele, îşi scoate chiloţii albi de pânză, îl ia de mână...'' De unde se poate înţelege că literatura are o altă abordare decât arida psihologie. Şi, secundar, cum Nora Iuga are extrem de mulţi cititori tineri.
Eva, şi cartea asta pare interesantă, o s-o citesc când o s-o găsesc, dacă o voi găsi vreodată în timp util! Tu eşti o tipă foarte îndrăzneaţă în subiectele pe care le dezbaţi pe blog, vroiam să te felicit pentru asta! Pari a fi un adevărat “vârf de lance” pe blogurile feminine româneşti, altfel absolut plictisitoare în marea lor majoritate! Semeni cu Natsuo Kirino în comentariile tale uneori, ceea ce nu e puţin lucru!
Din nefericire însă, eşti măritată! Nimic nu e mai naşpa decât o femeie care scrie texte şi apreciază cărţi influenţată fiind de un bărbat - poftim că ţi-am spus-o şi pe asta, sper să nu te deranjeze prea tare sinceritatea mea absolut debordantă!
Ca să lămurim definitiv problema, vroiam să te întreb – cât din ceea ce scrii pe blog îţi aparţine şi cât “împrumuţi” de la bărbatul (bărbaţii) de lângă tine ?
Cheers!
Xenonisis, cu o mână mi-ai dat cu alta mi-ai luat.:)
Mulţumesc pentru aprecierea îndrăznelilor blogului meu. Cred că nu pot concura cu notorietatea unor bloguri de ziariste( de pildă), dar măcar eu sunt...mai liberă( în idei).
Acuma, sută la sută fac cum mă taie capul în toate, implicit în ce exprim. Bărbatul meu are o specializare total opusă mie, precisă. Timpul liber( puţin) şi-l petrece nu citind cărţile ,,mele''.:) Când întâlnesc una interesantă i-o recomand şi o degustă. În rest, îmi place diversitatea concepţiilor. Nu prea vorbim literatură acasă, era să scriu ,,în pat'', pentru că viaţa e mai practică de-atât. Poţi nota atunci: zero influenţă externă pe blogul ăsta. :)
@Xenonisis
Confirm şi eu că scrie de la ea. Nu îţi dai seama când un scris are o amprentă feminină? :)
Lotus, mulţumesc pentru susţinere. Cu toate acestea, nu cred că X. a fost rău-intenţionat. Este posibil să aibă în preajmă femei care ţin prea mult cont de opiniile bărbaţilor, dependente de ei etc. Eu sunt extrem de independentă în opinii şi judecăţi, nu toţi bărbaţii acceptă aşa ceva,... dar nici eu nu-s pentru ,,toţi bărbaţii''...hihihi
De fapt şi de drept îmi plac tare mult femeile independente în opinii (altfel nu aş fi aici)...
După ce o săruţi şi îi mulţumeşti şi te ridici „stors” de sentimente de pe Ea, e plăcut să afli că tocmai ai avut/iubit o parteneră cu care poţi schimba şi unele opinii pertinente, în pauzele dintre reprizele nopţii... Nu ???
Eşti „super” atunci Eva, dacă amprenta ta e feminină până în vârful unghiilor date cu ojă, eu unul sunt satisfăcut în totalitate!
Şi dacă influenţa externă este zero pe acest blog - atunci toate felicitările mele rămân acolo unde le-am lăsat şi toate îndoielile mele (cu privire la tine) se vor risipi repede în cele patru zări...
În cazul în care ai o fotografie disponibilă (pe care să o pot „folosi”) ca link pe sait-ul meu, te rog să o scoţi de sub saltea, acum e momentul să mi-o dai... :)
Şi o ultimă întrebare... Cheryl Cole îţi place ?
Cheers!
X., şi femeile or fi ca maşinile: cu dotări standard, tunate sau full options...:)
Cu fotografia, sunt zgârcită. sunt scumpă la vedere, hihihi... Reconstituie-mă din imaginaţie.
Nu ştiu cine-i C.C., ce face deosebit, am avea ceva să nes punem,,noi două''? :)