Insectar

Avem un explorator în familie (secondat de tatăl lui). S-a autodeclarat aşa de pe la patru ani, iar la şase ani şi jumătate are şi rezultate. În ciuda lacrimilor mele primite cu accese macho de tipul: ,,Vai, fetele astea!...'', timp de două veri, vânătoarea de fluturi nu s-a încheiat. Mi s-a spus ,,doar când e plin insectarul!'' Iată-l. Scriind acestea de mai sus am senzaţia subită că am înţeles: păi, poate că toţi ucidem ce iubim. Şi mai ales am  mai priceput şi că, la rândul meu, mi-am făcut un insectar din blogul ăsta în care bag în ace, colecţionând, senzaţii, idei şi imagini zburând o clipă pe lângă mine, prin mine. Apoi, concentrată la capturi noi,  uit de emoţia celor mai vechi.