Blog-Boema?


scris de în

5 comentarii

Pentru o boemă cenzurată ca mine, bloggingul poate reprezenta şi o comunitate intelectuală. O boemă, dar nu completă. La asta m-a dus gândul citind în continuare savuroasa Autobiografie ... a Gertrudei Stein. Cred că am pierdut definitiv spiritul teribil al începutului de secol XX când ,,boemele'' erau în floare, când artiştii se aveau ,,ca fraţii''. Realmente, trăiau zi de zi ca-ntr-o familie, suferind profund pentru necazurile,,celuilalt'', ajutându-l până la sacrificiu, venerându-l când avea succese. Iată numai una dintre dovezi: (înaintea unui banchet organizat de boema pictorilor francezi, grupaţi în jurul Gertrudei Stein, pentru timidul Rousseau) ,, Erau toţi într-o mare agitaţie. După câte îmi aduc aminte eu, Guillaume Apollinaire, care-l cunoştea foarte bine pe Rousseau, îl făcuse să promită că avea să vină împreună cu el. Ceilalţi aveau să compună poezii şi cântece, totul avea să fie foarte rigolo, un cuvânt favorit în Montmartre, care numeşte ceva amuzant şi glumeţ. Urma să ne întâlnim la cafeneaua de unde începe urcuşul pe rue Ravignan, să luăm un aperitif şi să ne ducem până la atelierul lui Picasso unde avea să aibă loc dineul. Mi-am pus pălăria nouă, ne-am dus în Montmartre şi ne-am întâlnit toţi la cafea.''
Ei? Unde erau ei şi unde suntem noi, postmodernii= individualiştii?! 
Marie Laurencin, 00001884-Z 
( sursa: http://www.ricci-art.com/en/Marie-Laurencin.htm)

5 comentarii

Tu ce crezi?