Există în filmele americane un clişeu, pe lângă altele o mie, care se derulează cam aşa: un personaj zice ,,la vară merg o lună în Europa (pentru americanii majoritari, Europa-i numai cât Parisul, ţin să vă amintesc). Iar interlocutorul său exclamă: ,,Deh, Europa, ... clădiri vechi şi piaţete. Las' că vezi tu ce-ai să te plictiseşti!''Din fericire nu toţi americanii gândesc aşa. De pildă, excepţie fac cei de la revista Absinthe care se recomandă aşa la http://www.absinthenew.com/pages/information.html: Absinthe: New European Writing is a print journal featuring the best contemporary European writers. The journal includes poetry, prose, essays, interviews, book reviews, art, and author photos. Absinthe: New European Writing is published biannually in the spring and fall.
Una peste alta, în antepenultimul număr al revistei de care pomenesc este prezentat un spotlight on Romania şi o listă cu autori români contemporani: Ştefan Agopian, Ştefan Bănulescu, Adriana Bittel, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Nora Iuga, Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Stelian Tănase, Lucian Dan Teodorovici, Dumitru Tsepeneag. Cum sunt prezentaţi? Printr-un fragment tradus în engleză din proza fiecăruia, adică în cel mai bun mod cu putinţă. Practic, nu?
Nu ştiu dacă această picătură absinthică în oceanul cultural aduce noi cititori prozei româneşti. Am început cu o ironie această postare, şi nu gratuit, căci mă tem că America îşi e atât de suficientă sie înseşi, încât, în afara unor excentrici, nimeni nu se omoară după literatura est-europeană, darămite românească. Aş lansa două întrebări atunci: păi de ce nu ne înţeleg şi ei pe noi? Cât priveşte lista de autori români pe care v-am prezentat-o, o acceptaţi? Aţi adăuga alte nume, sau aţi elimina?
Ai dreptate cu clişeele americane dar să nu-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Clişee sunt şi la noi (unul din ele fiind că străinii sunt ceva rasă superioară iar noi un fel de paria). Dar e drept, au ei păcatele lor, mai mari cred decât alte popoare...
Iată că cei de la Absinthenew au şi blog, pe blogspot. Ocazie cu care aflu că există un premiu care poartă numele lui Corneliu M. Popescu şi care se desemnează o dată la doi ani pentru poezie europeană tradusă în engleză.
Detalii aici.
eu am ales:
Issue 11
începând cu:
Liliana Ursu, Roland Jaccard, oare de ce ?
Lotus, mie mi se pare că filmul american involuează, din cauza ,,politicilor corecte''. Trăiască filmul european!:)
Scorchfield, păi zi-mi tu!:)
Nu-mi este frică să fac o adunare a tuturor capetelor luminate, culturale, ale ţărişoarei mele, să constat că suferă de egoism, vanitate, orgoliu, fără măcar să aibă ideea că pe 99% dintre ei peste mulţi ani istoria îi va şterge; sunt şi excepţii, dar eu scriam de majoritatea. Deci îi prefer pe cei din diasporă, care îmi par mult mai conştienţi de ce se-ntâmplă cu ei (ca persoane).
Roland Jaccard este un scriitor şi un eseist remarcabil.
Scorchfield, sunt de acord. Cei din afară sunt mai puţin ,,plini de ei''. Voi urma indicaţia bibliografică.:)