Dau nume bulevardelor
din lumea întreagă, parcurilor, universităţilor, asociaţiilor culturale. Se
închină la zeii vanităţii. Duc o viaţă rebelă, neconvenţională, dacă nu chiar depravată. La mormintele lor se fac pelerinaje. Orice muritor
se străduieşte să le pronunţe numele corect. Citatele din ei curg pe reţele: ,,Posteritatea
mă va onora deoarece este dreptul meu.’’(Jean-Jacques Rousseau), ,,Sunt unul
dintre acele animale formidabile cu gheare lungi numit Bărbat…’’ (Percy Bysshe Shelley).
Ei sunt intelectualii, o specie care pretinde a se sacrifica pentru ideile ce vor
schimba lumea. Deţin secretul adevărurilor celor de pe urmă. Cărţile lor stau
la baza insurecţiilor, revoluţiilor, legitimează indirect dictatori care
provoacă războaie. Faţa nevăzută a marilor intelectuali nu este una onorabilă
mereu şi ei fac multe victime colaterale slujind la modul egoist himerelor. Or, cel mai mare inamic al intelectualului
este el însuşi.