Într-un peisaj tot mai convenţional şi tot mai puţin confidenţial, un nou festival de literatură, internaţional pe deasupra, a debutat la Arad. Cu un afiş care îşi propune să ne răstoarne din amorţirile de tot felul şi din sedentarismele nocive ale inteligenţei, proiectul şi-a ales ca nume o sintagmă excelentă. Dacă e ,,discuţie’’, dar mai e şi secretă, atunci e vorba de împărtăşire, însă şi de profunzimea care, ambele, trebuie lăsate cu bun-simţ în subsidiar şi nu clamate de pe la microfoane, pe principiul că despre lucrurile adevărate nu trebuie să facem multă vorbire. Ele, cele bune, trebuie pur şi simplu să se întâmple. Şi s-au şi întâmplat, depun mărturie. Mie una mi-a plăcut în mod deosebit sugestia secretizării actului artistic, câtă vreme am devenit o specie de voaieurişti pe care nimic nu-i mai poate satisface deplin. Iar acestea toate din cauză că nimic nu mai este secret, ci prea expus, prea ecranat, prea etichetat.
http://inarad.tv/cu-anca-giura-despre-festivalul-literar-discutia-secreta-pulsulzilei/
Pe perioada 5-8 iunie 2014, excelenţi
poeţi şi prozatori şi-au citit fragmente de operă într-un cadru boem, prin
cafenele, librării sau pe malul Mureşului. Au alungat pericolul anhedoniei (ameniţarea subversivă din noi, postmodernii), lăsându-se pradă emoţiilor unor lecturi expuse, publice. Dacă la început ne întrebam câţi îi
vor asculta, la garden party-ul din duminica de încheiere am sesizat o
melancolie fină la invitaţii care s-au simţit foarte bine primiţi şi receptaţi
la Arad şi care trebuiau să plece totuşi, deoarece fie şi o discuţie secretă
are în cele din urmă un final. O încheiere care va deveni anul viitor începutul
celei de a doua ediţii pe care ne-o dorim aliniată într-un fericit lanţ al
evenimentelor pe care Aradul le poate găzdui cu prisosinţă şi pe care le
merită.
