Cea mai frecventă întrebare care mi se adresează este, însoţită de un limbaj nonverbal siderat şi sper câteodată admirativ: dar când aveţi timp să citiţi (atâta)? În fine, cred c-am ajuns la o concluzie asupra provenienţei acestei nelinişti la interlocutorii mei. Pentru dânşii lectura va fi însemnat cândva obligativitate, examene traumatice, cărţi neadecvate şamd. Dacă e aşa, schimbaţi perspectiva: lectura întreţine imaginaţia şi inteligenţa. Eu una, într-o lume lipsită de imaginaţie, m-aş sufoca.
Lista mea de bloguri
ZeList
Cred că ai dreptate. Mai ales că ești critic literar, probabil unii își imaginează că citești ca și cum ai completa formulare în excel. Cred că un răspuns bun ar fi să-i întrebi la rândul tău: „Tu când ai timp să faci atât de mult dragoste?” :)
Dar rămâne, din păcate, și drama unei societăți de consum în care omul, robotizat, aproape că nu mai are timp pentru el.
Interesantă perspectivă: ei cred că eu am o obligaţie, mda. Ooo, cât despre dragoste cred că o neglijează, n-au timp nici de ea, vai lor.
M-am topit de plăcere când o colegă, unguroaică, mi-a povestit cum, în periplu pe la mănăstirile din Moldova, s-au oprit şi la Humuleşti şi şi-a cumpărat de acolo, de la sursă, "Amintiri din copilărie" şi cum nu a mai putut s-o lase din mână şi că nu-şi aminteşte să mai fi citit vreodată vreo carte cu aceeaşi plăcere.
beausergent, quelle belle histoire, mon ami...