Drag din drag se face raiul. Sau despre cum vinificația a intrat în categoria artelor performative în care oamenii cu har devin mesageri ai unor tradiții și sentimente parcă uitate. Există alcooluri care te fac să-ţi pierzi reperele şi există vinuri care te ajută să-ţi regăseşti cărările spiritului, nobleţea culturală, împăcarea de sine. Despre acestea din urmă am de gând să vă povestesc.
Cine-a pus nume Drăgăşanilor parcă m-a întrebat pe mine, de vreme ce relaţia mea cu această regiune a Olteniei a fost una de îndrăgostire subită şi subtilă. Prin urmare, Drăgăşanii sunt meniţi a deveni ...dragi inimii călătorului. Fie el şi unul asemenea mie, obosit(ă) niţel de drumul lung de cam şapte ore.
Cine-a pus nume Drăgăşanilor parcă m-a întrebat pe mine, de vreme ce relaţia mea cu această regiune a Olteniei a fost una de îndrăgostire subită şi subtilă. Prin urmare, Drăgăşanii sunt meniţi a deveni ...dragi inimii călătorului. Fie el şi unul asemenea mie, obosit(ă) niţel de drumul lung de cam şapte ore.
După un popas de seară la simpatica Via Sandu şi după o noapte odihnitoare la hotelul KilometrulZero din Drăgăşani, înainte de prânz, când lumina de dimineaţă târzie înfloreşte aşa cum numai ea ştie în cea dintâi zi a lunii mai, ni s-a deschis privirii la capătul unui bucolic drumeag şerpuitor prin vie Domeniul Ştirbey. Douăzeci de hectare respirând o genealogie glorioasă, plaiuri blânde, licoroase şi binevoitoare, o podgorie familială legendară încă din secolul al XVIII-lea.
Am fost primiţi de gazda noastră, baroana Ileana Kripp, încă mai fermecătoare decât mi s-a povestit că este. Privirea ei directă şi misterioasă deopotrivă, moştenită de la prinţesa Maria Ştirbey, ne-a adunat pe toţi împreună când din frumosul cerdac al conacului baronul Jakob Kripp ne-a urat bun-venit şi petrecere frumoasă. Şi aşa s-a întâmplat, am petrecut până pe înserate într-o atmosferă de elegantă relaxare, rupţi de realităţile urbane, într-un locus amoenus pe care trebuie că l-au apreciat şi romanii, dar şi dacii de dinaintea lor, cei care au sădit aici telurica Crâmpoşie.
Şi tot cu gândul la viguroşii strămoşi romani, în mintea mea am înlocuit sintagma hedonistă Pax Romana cu o momentană Pax Drăgăşana, o senzaţie de secretă beatitudine că ai fost primit cu tot dragul şi cu toată disponibilitatea într-un loc al facerii şi al prefacerii vinului, iar toate aceste ovidiene metamorfoze s-au consumat în taman Miercurea din Săptămâna Mare. În ciuda aparenţei de hedonism, am avut senzaţia unei excelente comunicări cu semenii şi împlinirea acelui vis ecumenic de-a fi împreună.
A servi frugale şi autentice gustări româneşti reci cu farfuria aşezată pe baricuri devenite mese de simpatic bistrot, în răcoarea autentică a unui beci domnesc, cu un pahar de Sauvignon Blanc Ştirbey în mână, cu ochii pe interlocutorii joviali şi spirituali. A aprecia cu desfătare câteva gustări preparate de însăşi baroana Ileana Kripp în spiritul celui mai mare respect faţă de tradiţia culinară a familiei sale multiseculare. A degusta vinuri rare din colecţia casei pe o terasă parcă toscană, în spectaculara prezentare a oenologului Oliver Bauer, un maestru de ceremonii atipic, de un umor inteligent şi spontan. A face conversaţie cu tonica Raluca Bauer, neobosită să anticipeze toate dorinţele oaspeţilor, iată nişte exerciţii pentru suflet de care ne-am dori să avem parte de câteva ori pe an măcar.
Mărturisesc că am fost cucerită irecuperabil de minunata salată de icre pregătită în vase de lut de Horezu, de brânzeturile fine şi de combinațiile colorate obținute din savuroase legume ale locului pe care baroana le alege ea însăşi de la bătrânele şi înţeleptele ţărănci ale Olteniei. Mi s-au părut exact experiențele culinare de care aveam nevoie, în bătaia vântului cald din podgorie și în compania minunatei Crâmpoșii frapate.
În preajma unor dragi comeseni şi prieteni, am urmărit albastrul blurat al Oltului, cel care ne păcălea de la distanţă cu calmul său amăgitor, am acompaniat cu privirea fluturii crem care sosesc proverbial în fiecare 1 Mai la Ştirbey şi nu am putut rata imortalizarea glicinei lila, precum şi a guşterului-vedetă de la conac. Personal m-am dus cu gândul la pacificatorul şi artistul împărat Hadrian care şi-a nemurit în piatră, la Vila Adriana de la Tivoli, crocodilul.
În imaginarul meu infuzat de o moderată cultură literară, nu puteam să operez o sinestezie de alt tip decât cu gândul la strămoşi. Dată în memoria multiubitei prințese Maria, petrecerea anuală de la Crama Ştirbei este un tribut adus tradiţiei, iubirii familiale, renaşterii, perpetuării. Despre toate acestea ne-a vorbit cu patos Oliver Bauer, omul care cunoaşte cel mai bine ritmul acestei podgorii unice. German căsătorit cu o româncă, Oliver este spiritul viu şi dinamic al viei, cel care ne-a mărturisit că este recunoscător Olteniei că l-a adoptat ca oenolog. Pentru el, colinele străjuind Oltul semnifică ,,Lumea Nouă'' pe care a venit s-o asiste şi s-o îngrijească, niciodată să o stăpânească. Căci conform principiilor lui Oliver, omul trebuie să aducă un omagiu pământului, iar nu viceversa, şi să planteze vie bună şi curată pentru urmaşii săi...
atatea bazaconii intr-un singur articol nu am mai vazut mai rar. bucolici, gusteri si nobleturi culturale :)) ai circumstante atenuante de la cramposie ... ca altfel credeam altceva. ;) pax gusterum!
Anonime (și nu prea),consideră un privilegiu că ţi-am răspuns şi află că de când ţin acest blog n-am moderat decât cel mult un comentariu. Prin urmare, sunt obişnuită cu cititori foarte fini.
Cere-ţi scuze public sau e ultima ta apariţie în spaţiul acestui blog. Nu mă interesează ce cramă sprijini, pentru ce vinuri scrii, eu aici postez liber şi onest. Subiectiv. Aşa că nu-ţi permit intervenţii laşe, ipocrite, defăimătoare, sulfuroase.
Coana! fi subiectiva cand scrii despre gusteri si alte figuri nobiliare, la vin inceara sa fi obiectiva momentan. Sau cere ajutor de la amicii din clubul vestik, is mai bine informati.
Imi sprijin propria productie din vie momentan, cat despre scrieri ... nu am talent, desi uneori mai 'aberez' cate ceva pe propriu-mi blog (posibil si in scopuri publicitare). ;)
Nu te ofensa prea tare, decat linguseli si laudarosenii, prefer sa ti-o spun 'green'in fata !
Cu scuzele de rigoare ... semneaza Florin Jeberian, lasu si ipocritu, deloc defaimator si sulfitat (posibil) doar de la vin.
Spor la vinuri si la noi descoperiri viticulturale !
Florin J.,(exact cum intuiam) acesta nu e un blog de vinuri. Scriu cum îmi place, iar d-ta faci notă sulfuroasă aici. Ai frunzărit un pic blogul ăsta, ai observat ce ţinută au cititorii mei, ai remarcat în ce contexte public eu sub numele meu nu sub anonimat. În ce reviste? Dacă da, cu mine vorbeşti cu ,,Doamnă'' şi cu ,,dumneavoastră''. Şi încă nu ţi-ai cerut scuze: adresarea ,,Coană!'' este inadmisibilă la Arad.
Ţi-ai aruncat asupra mea antipatiile faţă de alţii. Nejustificate. Ai fost injust şi grosier. Iar dacă credeai că femeile din Arad suportă aşa ceva, află că te-ai înşelat încă o dată amarnic.
:) Madam visezi conspiratii si antipatii ! articolul ti-a fost postat in oenologie pe fb, loc la care is abonat si eu si unde se discuta in general si despre vin. Nu sunt interesat de tinutele si de costumele afisate de cititorii tai. Si nici de restul articolelor. Am libertatea de a-mi da cu parerea, la fel cum ai si domnia ta libertatea de a modera comentariile.
Ma irita purtatul de manusi intr-o tara de prefacuti ... prefer din cand in cand pe cele de box.
Cu regrete,
F.J.
Ok, ați revenit la sentimente mai bune. Că a apărut în oenologie pe fb nu -mi aparține, cuiva i-a plăcut şi m-a inclus, am aflat şi eu post festum. Eu una nu m-aş fi insinuat în acel grup ever, pentru că am altă specializare etc.
Da, nu sunt de acord nici eu cu ipocrizia. Însă pur şi simplu eu şi familia mea ne-am simţit trataţi neipocrit la Ştirbey. Dar nici impulsivitatea românească nu e bună, nu-i aşa? Dacă aţi fi răsfoit un pic blogul meu, 5 minute, aţi fi văzut că nu sunt o jurnalistă. Că nu sunt o jurnalistă plătită. Că nu sunt o persoană ipocrită.:)
Cât despre faptul că munciţi pentru via proprie, aveţi respectul meu, sunt sigură că nu e uşor, nici fizic, nici ca marketing. După cum puteţi observa în articolul meu de pe aici despre Crama Elite Wine, susţin emoţional cramele din zona arădeană şi le încurajez să-şi depăşească provincialismul şi defetismul. http://evaziunispontane.blogspot.ro/2012/05/la-crama-elite-wine.html
(...dacă veţi vedea numele meu asociat unor ziare este numai pentru că ţin o rubrică literară, de critică liteară şi teatrală...ceea ce nu e jurnalism în sine.)
@Anca Giura Există o osmoză între spirit și materie, între suflet și trup, care îmi apare evidentă mai ales atunci când sunt obosit; o simplă odihnă într-o casă de la țară, sau pe prispa ei, în bătaia vântului, are uneori reverberații profunde. Poate în ziua de azi e necesară o anumită oboseală pentru a te scoate din ritm și a te face mai atent la natura prezentă în jurul tău, sub stratul de betoane și de aparentă civilizație. Vinul - posibil și el să acționeze la fel, să te dilate, să îți creeze o rupere de ritm...
offtopic: Există două moduri de a activa pe net și de a-ți administra blogul. Dacă dorești, poți alege să moderezi comentariile care n-au nimic de-a face cu tema articolului sau care consideri că strică atmosfera. Dacă nu, trebuie să fii pregătită să primești și critici de genul celei de mai sus. Și să știi că aproape niciodată abordarea n-o să fie cu „dvs”, ci cu „tu”, iar comentatorul n-o să se uite în spate la ce ai mai scris sau unde ai mai publicat, ci o să-și exprime gândurile ca și cum ar vorbi cu colegul lui de clasă. Opinia lui s-ar putea să fie fondată, sau absolut aberantă, dar stilul va fi aproape întotdeauna direct și de multe ori onest; poți contesta sensul celor scrise dar nu te supăra pe abordare niciodată. :) Blogul tău încă nu este foarte cunoscut, o să fie cu timpul și o să vezi că o să primești tot felul de comentarii.
@Anonim Florin Jeberian vinurile de la stirbey is faine, da articolul e praf. - de pe Facebook.
Imi sprijin propria productie din vie momentan, cat despre scrieri ... nu am talent - de mai sus.
Dacă nu ai talent la scris, pe ce criterii afirmi că articolul este prost? Îți trebuie măcar o umbră se poezie în suflet ca să îl poți admira pe Eminescu. Că altfel nu poți rezona cu ce scrie el. Deci eu nu mă pricep la mașini da' mă duc la mecanicul cutare să-i spun că ce afirmă el despre motoare e varză... ;)
Lotus, cine zicea că bărbații au uitat codul onoarei? Eu una, nu.:) Mulţumeeesc. Uite ce gest frumos: ai venit să mă temperezi şi să-mi explici obiectiv o realitate a comunicării virtuale. Ai mare dreptate, dar eu sunt orgolioasă.
Eu zic să nu devin un blog mare, fiindcă mi-era aşa de bine cu prietenii mei cititori amabili!:)
Nu e cazul să moderez comentarii. Încă?:)
Amigo lotus ! nu ar fi problema daca nu te pricepi la vin si nici la scris, da cel putin invata sa citesti pana la capat ... si nu scoate crampeie de fraza din context, ca si protestantii.
Stiu! aplaudacii nu au simtul humorului, dar iti pot oferii o sticla de vin ... care o sa-ti produca osmoza inversa.
http://aberatiibahice.blogspot.de/2012/07/un-soi-de-masa-popular-muscat-de-hamburg.html
Un articol scris cu suflet, un articol ce rememoreaza clipele frumoase petrecute la Dragasani..de la ospitalitate, la gastronomie si la degustarea unor vinuri.. care se pare atrage anumite antipatii...De ce?????....intre timp ,,m-am luminat''
@Anca Giura
Și eu zic să nu le moderezi. Mai bine gândește-te că cel care comentează e un elev de-al tău care nu prea înțelege despre ce-i poezia aia. Cum îl convingi de valoarea ei literară, sau cel puțin cum îi răspunzi cât mai elegant? :)
@Anonim
Opinia mea? Pentru un „manual școlar de vinuri”, scrii foarte bine. Serios, ești peste nivelul unui astfel de manual imaginar.
Dar pe un blog (sau într-o carte) eu mi-aș dori să găsesc mai multe inflexiuni, nuanțe, figuri de stil, toate îmbrăcând unul sau câteva sensuri/idei principale. Atunci n-ar mai fi documentar, cum e al tău, ci literatură, cum e textul Ancăi.
Text pe care pe bună dreptate l-ai criticat, pentru că n-are valențe de documentar. Ai sesizat corect acest lucru. Pentru că asta ai sesizat tu când ai taxat-o, că nu-i o prezentare obiectivă, așa cum căutai tu. Ți-a scăpat însă faptul că textul are cu totul alte valențe, subiective, literare, și că Anca nici nu-și propusese să facă o disecție a soiurilor de struguri întâlnite acolo.
Cum ziceam, părerea mea.
Anca draga, eu n-as permite asemenea comentarii. In plus, scrie cu greseli de gramatica :)
Frumoase poze, visez si eu la o vacanta. Ioana
Vă mulţumesc celor care mă citiţi de ceva vreme, precum şi celor care mă citiţi de curând. Apreciez că...apreciaţi stilul meu de a pune în cuvinte stări, impresii, idei. Voi adăuga zilele următoare o postare prin care voi justifica de ce a scrie despre vin nu este atributul inginerilor din vinificaţie exclusiv, ci deopotrivă al oamenilor care au emoţii veritabile.