Bloggerii ,,blestemați''

Pentru Charles Baudelaire, vinul reprezintă un simbol complex al plenitudinii, al experimentării unei stări superioare de a fi. În nu puţine sonete şi poeme baudelairiene, vinul este cel care face să strălucească astral ochii femeilor (,,J'allumerai les yeux de ta femme ravie’’). Mai mult chiar, contemplarea sau degustarea frumuseţii feminine sunt resimţite de corpul masculin îmbătătoare precum vinul. Iar mai departe de atât, ca un adevărat poet blestemat, Baudelaire insinuează în poemul ,,L'âme du vin’’ că omul izgonit din Eden, cu al său trup trecător, doar bând vin poate recăpăta preţ de nişte clipe gustul pierdut al eternităţii şi al grădinii paradisiace. Altfel spus, pentru Baudelaire, în raiul creştin gustul fericirii eterne pare similar cu gustul vinului, aşa cum ambrozia fusese în Olimp.

Există o lungă simpatie reciprocă între literatură şi vin, iată, şi pentru ilustrare putem coborî mult în istoria literară încă mai dinainte de Ars Amandi a lui Ovidiu. Uneori stimulând imaginaţia, alteori încununând gloria artelor, vinul a fost un bun camarad al cuvântului. Dacă puntea dintre cele două produse ale civilizaţiei şi evoluţiei umane s-ar rupe, cred că  s-ar pierde ceva esenţial. Ca şi literatura, vinul reprezintă o formă de ofrandă şi o cale de întâlnire. Ambele devin produse metamorfozate şi rafinate, depăşindu-şi condiţia ontică iniţială.

Iar dacă este aşa, cum am putea crede că a scrie despre vin le-ar reveni strict inginerilor viticultori, podgorenilor, oenologilor, somelierilor, gastronomilor, breslelor specializate? Nu am risca învârtirea în cercul unui argou prea profesional? De aceea, poate că insinuarea unor bloggeri cu niscaiva veleităţi literare n-ar avea ce să impieteze autorităţii celor care şi-au făcut din vinificaţie o profesie. Ea, opinia bloggerilor, este doar o alternativă de comentariu postmodern la mitul încă în evoluţie al viţei-de-vie. Ei nu își asumă limbaje specializate, dar pot oferi colecții de impresii, puse în cuvinte, desigur, cât mai bine alese. Deocamdată însă, bloggerii neconvenţionali de vin par a fi o tagmă uşor hulită, dispreţuită precum odinioară poeţii maudits (blestemaţi). Fapt care îi onorează până la proba contrarie.