Soţ şi soţie, o biblie a căsătoriei contemporane ca instituţie

În rubricuța mea din ,,Glasul Aradului'' (,,Literatură la o ceaşcă de ceai'') recomand săptămânal un roman, iar pentru azi am ales foarte încrezătoare ,,Soţ şi soţie'' de Zeruya Shalev. Încă de pe când am citit ,,Viaţa amoroasă'' am ştiut că Shalev este o mare prozatoare. Acum însă pot afirma că este o prozatoare de excepţie care-mi place mai mult decât Nicole Kraus însăşi, din a cărei familie stilistică pare a face parte.

Admir necondiţionat la Zeruya Shalev tehnica frazelor lungi de jumătate de pagină pe care le absorbi precum  apa proaspătă într-o zi de vară, pe nerăsuflate. Trebuie spus că Shalev scrie cu un entuziasm de psalmist, cu un străvechi patos transpus unor arderi interioare atât de contemporane altminteri. ,,Soţ şi soţie'' sfidează anumite blazări ale prozei contemporane mondiale şi se constituie într-un dicţionar ardent al pasiunilor, trădărilor, pericolelor şi meschinăriilor unei relaţii de lungă durată. O probă că o căsătorie nu este o formă perfectă de împlinire personală, dar şi că  ea ar trebui salvată ca idee, optimizată, căci în afara sa, ne dizolvăm ca fiinţe şi mai ales ca părinţi. Conştientă că nu am scris îndeajuns de detaliat despre această carte, iată ce text am publicat în ziar:

Zeruya Shalev,

Soţ şi soţie, Polirom, 2012

,,Întrebarea care se pune nu este dacă există sau nu iubire, întrebarea este cum se manifestă această iubire’’. În acest fel problematizează Naama, soţia din romanul Zeruyei Shalev, şi are mare dreptate. Tot ea afirmă cu alt prilej că o iubire bolnavă nu mai valorează nimic. Iubirea ca monotonie, iubirea ca dependenţă, iubirea ca obligaţie, iubirea ca act de dominare, iată temele de analiză pe care le  ridică romanul ,,Soţ şi soţie’’.

Scriitoare complexă, cu aplecare spre sofisticate analize ale relaţiilor interfamiliale, israelianca  Z. Shalev a absolvit un masterat în studii biblice şi a obţinut mai multe mari premii europene pentru literatura sa. Cât priveşte romanul pe care vi-l recomand azi, mi-am îndreptat atenţia  spre el tocmai pentru că se construiește pe o intrigă simplă, dar puternică, şi prin aceasta mi se pare a viza  numeroși cititori aflaţi în relaţii de căsătorie ori divorţ şi care se pot recunoaşte în scenele atât de contemporane descrise aici. Nu în ultimul rând, romanul devine o sinteză a erorilor şi a neliniştilor care însoţesc o relaţie de lungă durată.

Acţiunea este dinamică şi surprinde un cuplu mai degrabă tânăr, o asistentă socială şi pe soţul ei Udi, de meserie ghid turistic. Cei doi soți  se află  în situaţia de a se confrunta cu o cumpănă a vieţii în doi: boala. Într-o dimineaţă, bărbatul nu se mai poate ridica din pat, simptomele indicând o paralizie a picioarelor. Şocul bolii care soseşte intempestiv şi prea devreme o tulbură pe soţie. Ea îşi controlează sentimentele, se comportă prevenitor, dar la spital nu beneficiază de un diagnostic clar. Analizele nu indică o pareză tipică, ci mai degrabă o problemă emoţionalo-psihiatrică. Totul pare o somatizare şi o metaforă a impasului marital, soţul nu mai poate umbla pentru că însăşi relaţia lor nu mai…merge.

Ca femeie, Naama este un personaj foarte bine conturat mai ales prin trăirile ei de mamă contemporană. Ea trebuie să facă un continuu efort de concentrare ca să-şi achite obligaţiile faţă de fiica de zece ani, faţă de soţul dependent de ea, în timp ce sarcinile de serviciu nu pot aştepta prea mult. În tot acest timp, soţia se întreabă unde a dispărut pasiunea dintre cei doi, încrederea, căci aflaţi în salonul de spital nu par a se mai regăsi. Cine pe cine domină şi cine pe cine manipulează, iată problema căsătoriilor contemporane sugerează textul. Naama nu poate face abstracţie nici de îmbătrânirea inevitabilă, cea care o face să-şi irosească farmecul, şi elaborează din acest detaliu o vină personală. În tot acest timp, soţul se dovedeşte unul dintre bărbaţii care se mint pe sine că totul e încă bine, neratând nişte accese de ingratitudine. 

Cu siguranţă, romanele contemporane nu se arată blânde cu idealurile iubirii, ele tranşează în carne vie şi oferă analize psihologice ale sentimentului erotic, cel prea încercat de multiple provocări în secolul XXI. Scris cu multă pasiune, cu un strop de furie şi cu mult talent, acest roman reclamă cititori lucizi. În schimb, pentru cei care visează la iubiri idealizate şi fericite, recomand  mai degrabă întoarcerea la literatura romantică ori clasică, nicidecum proza acestei importante şi fascinante scriitoare.                                                                                                                          de Anca Giura''