Întâmplarea a făcut ca în ultimele două săptămâni să citesc literatură erotică, situația prilejuindu-mi o meditație asupra temei dragostei carnale în literatură. Am început cu poetul meu latin favorit, Ovidius, cel exilat de Octavian Augustus printre barbarii tomitani pentru că scrisese, nu-i aşa, poezie de dragoste. Apoi, m-am întâlnit cu ,,Patul răvăşit'' al Francoise-ei Sagan, excelent tradus de Adina Diniţoiu, dar neinspirat copertat (zilele acestea va apărea recenzia mea la el pe bookblog.ro). Şi din curiozitate critică am citit deopotrivă ,,Adulterul cu smochine şi pescăruşi'' al lui Adrian Cioroianu: lamentabil. (vezi recenzia tot pe bookblog)
Într-o lume extrem stereoripă, banalizată, în care sexul e monedă de schimb mediatic, sfătuiesc tinerii scriitori să nu rişte prea mult pe această temă. Au fost epoci mai favorabile erotismului în literatură decât secolul XXI: Ovidius şi-a scris Ars Amandi sub ameninţarea politicii de stat, Sagan a debutat în anii '50 când feminismul francez era pe val, şi ce mai val! Unde mai pui că Francoise Sagan era o mare stilistă, ea putând descrie un act sexual de o manieră subtilă, fără simplisme anatomice, vulgarizante.
hmmm, o voi citi si eu pe Sagan, sunt curioasa!
Mă bucur că v-am făcut curioasă, mesmeea!
Oare nu trebuia să scriu ,,....m-am tăvălit în ,,Patul răvășit''?'' Ok, azi e ziua în care sunt insolentă, hihihi!
Am riscat odata cu Haruki Murakami, mi-am intors privirea de la literatura moderna.
Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta
Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
Prea "ortodoxă"? :) Cântarea Cântărilor, a lui Solomon. Biserica o interpretează ca o expresie a iubirii lui Iisus pentru ea, Biserica, care-i mireasa lui. Cred şi eu că-i convine în postura de mireasă din text... :))
N-am prea citit texte erotice, poate mici fragmente pe ici-colo. Dar cred că a scrie despre eros ar fi un demers interesant în condiţiile în care, cum spui tu, a ajuns atât de vulgarizat. Eliade are nişte texte frumoase despre transfigurarea femeii.
M's words, nu vă feriţi de lecturi riscante şi nici de dezamăgiri de lectură, abia după aceea urmează marile revelaţii.:)
Lotus, biblioteca erotică e o bibliotecă în sine. Şi mai ales bărbaţii o gustă. N-o ocoli. Henry Miller? :)
Dragostea se face, este extrem de privată și este întotdeauna o relație exclusivă a celor doi. Atfel este cu totul altceva și necesita un alt cuvânt.
Aproape orice piesă de literatură erotica (cu foarte rare excepții) este, în opinia mea desigur, precum a cincea roată la caruță, scărpinarea urechii stângi cu mâna dreaptă (și încă peste cap) și/sau aidoma altor (semi)-clișee sinonime.
"Lotus, biblioteca erotică e o bibliotecă în sine. Şi mai ales bărbaţii o gustă. N-o ocoli. Henry Miller? :)"
Sunt bărbat (de orientare sexuală "naturală") și consider (aproape întreaga) literatura erotică ridicolă.
Rod, te rog să mă crezi că gândesc foarte asemănător cu tine. Există pericolul ridicolului, da. Când îi sugeram lui L. să abordeze H. Miller mă gândeam că un bărbat ar rezista mai bine la anumite pagini din Sexus. Pe mine, m-au plictisit. Totuși, Sagan, e altfel.