Îmi place luciditatea Norei Iuga din egografiile ei:
,,Eu care am crezut toată viața că sunt făcută pentru aventură, am avut o viață cuminte și onestă ca o bucătărie germană''. Sau ,,singura realitate a iubirii sunt de fapt glandele, în rest, totul e literatură''. (Sexagenara şi tânărul)
„singura realitate a iubirii sunt de fapt glandele, în rest, totul e literatură”
Chiar așa? și eu care credeam că trăiesc prin asta, prin iubire, nu prin glande.
da, chiar aşa: un bărbat de 25 nu va face niciodată o pasiune pentru o femeie de 65. Nici 95 la sută dintre femeile de 65 o pasiune pentru tinerii de 25.
Dar un bărbat de 65 pentru o fată de 15?
"singura realitate a iubirii sunt de fapt glandele, în rest, totul e literatură"
dar literatura o fi inspirată şi ea din ceva, nu? :)
legat de răspunsul către Scorchfield... pasiune da, dar iubire? într-un cuplu de 65 de ani pasiunea poate a murit dar cei doi îşi sunt indiferenţi? dascălul îşi dispreţuieşte elevul? elevului îi este indiferentă învăţătura? de fapt, nu despre glande se scrie literatură, rămâne deci să alegem cum definim iubirea.
părerea mea este că ea nu ţine de glande ci de atracţie. iar atracţia se poate realiza pe mai multe niveluri, unul este cel al glandelor, cel fizic, altul este cel afectiv, poţi iubi pe cineva fără să faceţi sex, apoi poate mai sunt...
Lotus, din punctul de vedere al prozei Norei Iuga, da, iubirea dintre un bărbat şi o femeie se bazează pe glande. Se construieşte pe ele, dacă vrei. Restul e...istorie, mit, minţire de sine sau poartă alte nume.
Psihiatrii( unii) spun că şi literatura se naşte din glande, sunt rădăcinile ei obscure. Discutabil de la caz la caz.