Aflu de curând că un tânăr (şi exigent, şi talentat) jurnalist m-a făcut în toate felurile mai lunile trecute: ,,frumoasă, intransigentă şi very smart lady''. Oare să mă supăr? :)
Da, am momentele mele de strălucire, mulţi le au, mai greu e în zilele proaste. Poate părea foarte vanitoasă autoreferinţa de mai sus, dar, credeţi-mă, mă prefer vanitoasă, decât ipocrită. Când primesc un compliment: zic ,,mulţumesc!'' şi-l savurez până la ultima firimitură nepretinzând nimic în plus, nu mă prefac modestă şi nu mimez timiditatea: ,,vai, exageraţi...'', ,,ah, nu e chiar aşa....'', ,,ooo, nu cred că merit...'' râvnind în fond, făţarnic, alte şi alte elogii.
Dacă era ceva de rău, ajungea la tine imediat comentariul omului, dar aşa, sun formă de complimente, i-a luat câteva luni. Şi ştii ce, doar invidia potenţialilor comunicatori, de ambele genuri, a blocat informaţia.
Asta ca să ne lămurim încă odată pe ce lume trăim :))
*sun=sub
Liviu, da, veştile rele se află repede, veştile bune, uneori niciodată.:)
Vă rog definiţi "veşti bune". :)
PS: Poţi să-i întorci şi tu complimentul. De exemplu, pe lângă exigent şi talentat, poţi spune c-are spirit de observaţie... :) Pentru că da, cred că are dreptate.
mulţumesc, Lotus, şi totuşi frumuseţea rămâne ceva relativ.:)