,,Nu ştiu cum şi-au păstrat alţii integritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. De când mă ştiu am fost înconjurat de ceea ce aş putea numi, cu oarecare pompă, prieteni de idei.''( Horia-Roman Patapievici, 1995)
Şi tot el îşi alege ca motto al eseului ,,Zbor în bătaia săgeţii'' următoarele, vai, atât de actuale:,,Un om este rănit de o săgeată otrăvită. Cei
apropiaţi, cuprinşi de disperare, aduc degrabă un
doctor.Să ne imaginăm însă că cel lovit de săgeată va
respinge orice îngrijire, strigând: «Nu voi lăsa să
mi se smulgă din trup această săgeată înainte de a
şti cine m-a lovit, dacă era un kşatriya sau un
brahman, care este familia sa, dacă e înalt, scund, sau
de statură potrivită şi din care anume ţinut se
trage. Nu voi lăsa să mi se scoată din trup această
săgeată înainte de a şti cu ce fel de arc s-a tras
asupra mea, ce coardă avea arcul, ce fel de pană avea
săgeata şi din ce material era şlefuit vârful
săgeţii.». Adevărat vă spun, un astfel de om ar muri
înainte de a cunoaşte toate aceste lucruri, care nu
i-ar sluji la nimic." (Majjhimanikaya 1, 426).
Morala: prietenii de idei ai omului de cultură Horia-Roman Patapievici trebuie să se arate în blogosferă, acum. O scriu cu idealismul că săgeţii otrăvite i s-ar mai putea curma în ultima secundă zborul.
