Vechiul drum arădean al vinului are toate şansele să devină o atracţie turistică într-un an-doi cel mult. Astfel că noi ne-am gândit să hoinărim un pic prin podgorie până ne mai putem bucura de linişte şi de o anumită întâietate. În consecinţă, am pornit-o peste dealuri şi am poposit la crama Elite Wine din zona Mâsca-Miniş-Măderat. Amplasată pe locul unei foste vechi pivniţe de vinuri (unde cel puţin poarta avea inscripţia 1921), crama de care vă povestesc e în plină dezvoltare, turiştii n-o prea cunosc, dar după atmosfera locului, după limpezimea vinului precum şi după amabilitatea gazdelor este de la sine înţeles că va deveni un loc foarte căutat.
După ce am admirat dealurile domoale ale Şiriei cu dacica lor cetate aferentă de pe încăpătoarea terasă de la Casa Elite Wine am coborât în pivniţă unde nu m-am putut abţine să nu dau cu presupusul în legătură cu aroma de zmeură sălbatică a unui Pinot Noir şi cu aceea de viorele a unui Burgund. Din fericire, dl pivnicer&oenolog Ervin Walter Szikler mi-a dat dreptate. Am concluzionat ca de atâtea alte dăţi că să fii pivnicer este o ocupaţie superbă care nu seamănă cu nimic altceva şi am plecat convinşi de grabnice reveniri mai spre asfinţit când atmosfera în podgorie e şi mai propice conversaţiilor lejere despre arome, culori, limpidităţi şi, cum altfel?, despre literatură.
Un singur reproş la pozele cu viţa de vie: e cerul prea senin. :) În rest, mi-a adus aminte postarea ta că vinul cel mai bun din viaţa mea l-am băut adus de acasă de colegul meu de cămin din anul 2.
iartă-mă, Liviu, că n-am mai trecut pe blogul tău. Nu-mi mai aparţin de câteva luni, deplânge-mă...:)
Vai, ce frumos din partea ta că ai remarcat cerul, eşti un tip atent nu glumă. În anul 2 cred că vinurile sunt perfecte şi pentru că studentele din căminul de vis-a-vis sunt superbe. Nu, n-ai sta la cămin?:)
Eva, esti iertata by default :)
Sunt "atent dă atent" aş zice, chiar periculos, dar asta nu e mereu o calitate :))))
studentele superbe nu au trecut prin căminele mele în nici un an. Superbitatea e mereu în altă parte! :)
ştiu. Studentele superbe fac duş în căminul de vis-a-vis şi geamul e întotdeauna prea mic de aceea nu se văd îndestulător. Cel puţin aşa era în Cluj, căminele de băieţi dădeau spre băile căminelor de fete. Dar ei nu se plângeau niciodată. :)