Să fiu tare, să fiu dură? Mda, cam aşa se cere pe bloguri: să fii invulnerabil(ă). Simt nevoia să dau o raită prin blogurile bune pe care le-am văduvit de prezenţa mea în ultimele două săptămâni, cel puţin . Nu ştiu dacă ele îmi duc dorul, dar eu lor certamente da.( Ei bine, uite, n-am putut fi dură, v-am scris ce simt...)
După cum insinuam mai zilele trecute, diseară sunt gazda unui eveniment mare. N-am voie s-o dau în bară, ştiu. Mi se spune că sunt prea exigentă. Degeaba, cred în continuare că dumnezeirea stă în detalii. Înţeleg că sună prea franţuzeşte, prea snob.
Şi după ce totul se va încheia, după ce obligaţia-mi de gazdă se va termina-că va fi fost ,,foarte bine,'' că va fi fost numai ,,binişor''-, am să cer cu tărie: ,,o tărie!''.
Merge una mică și după 12 orele prânzului, face bine la moralul de cu seară! :)
Da, dar eu simt că ,,una mică'' nu mi-ar fi de-ajuns.:)
Oare de la raportul kilograme-înălţime, hihihi( am 1,70 fără tocuri)?!
În toate există un echilibru, măsura potrivită dă satisfacția cea mai mare!
:)
aşa-i. Iar ,,ponderarea de la prânz generează defularea de diseară''. Sau cum era proverbu'?
succes atunci
deci cum fu?
Lotus, da, mulţumesc, ...am avut.:)
Liviu, păi ,,e că'' omul care era frumos să-mi trimită pozele cu evenimentul e de negăsit. Încerc cu altul... Voiam să ilustrez cu poze. De regulă, le am pe ale mele, dar acum e altfel...Revin cât de curând pot.
Ahh, parcă le-am văzut pe net de vânzare... :)))
Lotus, aaaa, da? :) Nădăjduiesc că spre seară să intru în posesia lor, pe bune. N-am mai trăit ceva asemănător, e frustrant etc.