Nu, n-am ocrotit maidanezi. N-am efectuat muncă voluntară la niciun adăpost de animale, niciodată. N-am făcut caz de iubirea pentru necuvântătoare. Uneori am chicotit, meschină, pe seama stăpânilor de chihuahua ori pe seama dalmaţienilor. Ieri însă, neaşteptat, am pierdut un prieten canin. Am îngropat zece ani de amintiri comune şi de devotament în stare pură-al lui faţă de noi. Recomand terrierii (Airedale Terrier, în special), sunt cei mai devotaţi, tonici şi veseli câini, pierderea lor însă e o încercare grea. Acum înţeleg: Mihail Bulgakov ştia valoarea unei inimi de câine, incapabilă de micimile şi de trădările inimii omeneşti. N-am iubit niciodată dezinteresat ...precum un câine..., dar cred că m-ar înnobila s-o învăţ. (Cu regret, de astă dată nu voi răspunde niciunui comentariu.)
Lista mea de bloguri
ZeList
