11 ţări participante, 11 zile de festival, aproape 50 de urcări ,,pe scândură''. Un festival mai mare şi mai puternic, anul acesta, cu piese inspirante şi extrem de vii. Actori foarte talentaţi, scenarii inedite, ingenioase. În fapt, directorul Radu Dinulescu a unit două festivaluri cu tradiţie de un deceniu la Arad:,,Undergroundul'' cu ,,Euromarionetele'' şi bine a făcut. Pentru că păpuşarii nu joacă numai pentru copii, nu-i aşa?
Există o intensitate emoţională seară de seară pe care o regăsesc în mai multe piese şi roluri, la regizori diferiţi şi în viziuni scenice heteroclite. Dacă ar fi să execut o sinteză tematică a ceea ce am văzut până acum, aş relua-din memorie- o replică a ,,Roxănicii nr.1'' din montarea lui Theo Herghelegiu, văzută aseară la ora 23: ,,era o vreme când dacă priveai în ochii unui om, vedeai o lume''. Mai mulţi regizori au ales, aşadar, un mesaj în forţă: o revoltă contra clişeelor cibernetice şi a omului-hologramat-nerevoltat.
Abia aştept să văd diseară ,,Trei Bătrâne'' jucate de o companie belgiană(se spune că e teribilă montarea). Şi, în fine, mulţumesc minunatei d-ne Rodica Pitic pentru înlesnirea acestor imagini postate, deoarece la evenimentul acesta caietele de festival&pozele sunt rara avis, adică underground, conspirative, selective. Intim, inteligent şi profund, EuroUnderground e un festival cu o formulă unică în România.
