Budapestanii

Budapesta n-ar fi la fel, fie şi cu teribilul său patrimoniu Unesco, dacă localnicii n-ar fi, ei, aşa de toleranţi şi de bine educaţi. Am ales, cu un termen hiperturistic, o ,,minivacanţă'' la Budapesta şi am repeta oricând experienţa. Cum îmi place să mă las surprinsă de locuri şi de oameni, am ales autobuzele locale pentru a străbate oraşul, abandonând maşina la hotel. Un fapt demn de reţinut: am făcut blatul zi de zi. Nici acum nu ştiu de unde se cumpără bilete de autobuz în Ungaria, deşi aş fi vrut-o cu ardoare. În multe dintre aceste vehicule nu se pot lua  tichete ,,de la şofer'' şi nu zăreşti nici aparate automate în zonele verzi, cum ar fi  în cartierele vechi ale Budei. Încercam, corectă, să achit călătoria şi  mi se făceau semne semnificative şi glumeţe de către localnici să renunţ. Deduc că studenţimea budapestană sabotează discret transportul public în comun şi, implicit, a nu-ţi lua bilet când eşti turist a devenit o regulă simpatică, deplin încurajată de localnici. E aventuros şi adrenalinic ,,sportul'' ăsta, nu mai spun cât timp câştigi. A propos, biletul de autobus în Budapesta pentru o călătorie este de 400 de forinţi.

Despre teribilele clădiri şi poduri istorice nu mai glosez aici. Doar un cuvânt despre mâncare şi hoinăreală. Posibilităţile de a mânca aici sunt foarte diverse, dar mâncarea locală nu o găseşti mereu ,,la primul colţ'' .Mult mai tradiţional, la preţuri perfecte, poţi mânca în oraşele mici ale Ungariei. Cu toate acestea, impresiile îmi sunt foarte bune, la hotelul unde am stat am luat micul dejun ireproşabil, iar chelnerii peste tot sunt veseli, tonici, spirituali. O ultimă remarcă, e bine să alegi Budapesta pentru teribila ofertă culturală. Eu una am ratat cu succes o gală de operă în aer liber pe Insula Margareta.