Am văzut destui turişti pozând, cu insesibilitatea aferentă, biserici şi temple. Intrăm în lăcaşurile sacre (sau în acelea din care a fost gonit sacrul) ca în muzee. O spunea, metafizic întristat, Lucian Blaga deja în anii '20. Eu măcar am pozat aici biserica în care am fost botezată şi apoi cununată. Remarcaţi arhitectonica interioară cu câteva discrete influenţe iudaice, căci misteriosul arhitect timişorean care a conceput-o îmi pare evreu după nume( şterse îi sunt urmele pe net, dar mai există arhive şi o monografie a locului, ce nu-mi sunt la îndemână azi, dar le voi consulta cât de curând). Frumoasă toleranţa religioasă şi estetică a anilor 1920!
frumoasa!
Liviu, am înţeles că este propusă( şi acceptată?) pentru patrimoniul Unesco.