...dar ar putea părea, nu-i aşa? Conspiră la această impresie virtuală incandescenţa luminii, decadenţa eclectică şi în prăbuşire a arcadelor, albastrul palermian al cerului. Văzută într-o zi luminoasă, abundent vegetală, clădirea mi-a făcut poftă, din nou, de ,,Ghepardul'' lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa ca şi de filmul lui Luchino Visconti, superb. Consider că efectul vizitării acestui loc în noiembrie, de pildă, este pasibil de a genera surpări interioare în privitorul care s-ar gândi că între acele ziduri acum o sută de ani se ciocneau pahare şi foşneau taftale.
si eu poftesc aici, de fi-va sa fie candva!
@mesmeea cuttita
nu pot să nu vă avertizez că riscul e mare( zâmbesc amar). Este anunţat în două locuri(pe clădire,...ce consolare!) că în orice clipă se poate prăbuşi.
Nu exagerez când afirm că am riscat lăsându-mă pozată sub arcadă.
După calculele mele empirice, după încă o iarnă, se va mai surpa cel puţin o încăpere...
ce frumoasă... şi arcana la fel :)
Lotus,
:)
La bedda Sicilia,
Pe langa albastrul Palermian al cerului mai e si voioasa mare Tirena care scalda malurile frumoasei insule, dar presupun ca stiai deja asta ;)
Iti recomand doua filme ale unui regizor insular: "il nuovo cinema paradiso" si "Baaria" de Giuseppe Tornatore.
A tra poco !
Gânduri Murdare, în primul rând te rog să mă scuzi că nu ţi-am mai vizitat blogul în ultima vreme( pe mulţi i-am văduvit, dacă m-ar scuza cu ceva asta...) Minunate recomandări mi-ai făcut, mulţumesc. Le voi urma, certamente.:)